1, 2. a) Cu ce problemă avem de luptat când este vorba despre autoritate? b) Ce întrebări vom analiza în continuare?

AI OBSERVAT vreodată cum reacţionează un copil când i se cere să facă ceva ce nu-i place? I se poate citi pe faţă lupta care se dă în inima lui. Deşi aude glasul părintelui său şi ştie că trebuie să-i respecte autoritatea, de data aceasta pur şi simplu nu vrea să asculte. Ceea ce se întâmplă în inima lui ilustrează lupta pe care o avem de dus uneori cu toţii.

² Nu este întotdeauna uşor să manifestăm respect faţă de autoritate. Îţi este şi ţie greu câteodată să faci lucrul acesta? Dacă da, nu eşti singurul care are de luptat cu această problemă. Se pare că în timpurile noastre respectul faţă de autoritate este mai scăzut ca oricând. Biblia spune însă că trebuie să le arătăm respect celor ce au autoritate asupra noastră (Proverbele 24:21). De fapt, este important să procedăm aşa dacă vrem să rămânem în iubirea lui Dumnezeu. În mod firesc deci, este bine să ne punem câteva întrebări: De ce poate fi greu să manifestăm respect faţă de autoritate? De ce ne pretinde Iehova lucrul acesta şi ce ne va ajuta să îndeplinim această cerinţă? Cum putem arăta respect faţă de autoritate?

3, 4. Cum au apărut păcatul şi imperfecţiunea, şi de ce ne împiedică natura noastră păcătoasă să manifestăm respect faţă de autoritate?

³ Să analizăm pe scurt două motive pentru care ne este greu să arătăm respect faţă de cei aflaţi în poziţii de autoritate: în primul rând, imperfecţiunea noastră, iar în al doilea  rând, imperfecţiunea celor ce au autoritate asupra noastră. Păcatul şi imperfecţiunea au apărut cu mult timp în urmă în grădina Edenului, când Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva autorităţii lui Dumnezeu. Aşadar, păcatul a început cu răzvrătirea. Până în ziua de azi, oamenii se nasc cu înclinaţia de a se răzvrăti (Geneza 2:15–17; 3:1–7; Psalmul 51:5; Romani 5:12).

⁴ Din cauza naturii noastre păcătoase, mândria şi trufia pot încolţi repede în cei mai mulţi dintre noi, în timp ce umilinţa, o calitate rară, necesită eforturi asidue pentru a fi cultivată şi păstrată. Chiar şi după ce i-am slujit cu fidelitate lui Dumnezeu ani de zile, putem cădea în capcana încăpăţânării şi a mândriei. Să ne gândim, de exemplu, la Core. Deşi a rămas loial faţă de poporul lui Iehova în multe situaţii grele, după un timp el a râvnit mai multă autoritate şi a stârnit cu neruşinare o revoltă împotriva lui Moise, cel mai smerit om din timpul acela (Numerele 12:3; 16:1–3). Să ne gândim şi la regele Ozia, pe care mândria l-a făcut să intre în templul lui Iehova şi să îndeplinească în mod abuziv o îndatorire sacră, ce le era rezervată numai preoţilor (2 Cronici 26:16–21). Aceşti bărbaţi au plătit scump fiindcă s-au răzvrătit. Însă exemplele lor negative sunt aduceri-aminte utile pentru noi toţi. Trebuie să luptăm împotriva mândriei, care ne împiedică să manifestăm respect faţă de autoritate.

5. Cum au abuzat oamenii imperfecţi de autoritatea lor?

⁵ Dar şi oamenii imperfecţi aflaţi în poziţii înalte au contribuit mult la subminarea respectului faţă de autoritate. Mulţi au fost cruzi, brutali sau despotici. De fapt, abuzul de putere a caracterizat întreaga istorie a omenirii. (Citeşte Eclesiastul 8:9.) De exemplu, Saul era bun şi umil când Iehova l-a ales rege, dar apoi a devenit mândru şi gelos şi l-a persecutat pe fidelul David (1 Samuel 9:20, 21; 10:20–22; 18:7–11). Mai târziu, David a ajuns unul dintre cei mai buni regi pe care i-a avut vreodată Israelul, însă şi el şi-a folosit greşit puterea  când a luat-o pe soţia lui Urie, hetitul, şi l-a trimis pe acest bărbat nevinovat în linia întâi ca să fie ucis în luptă (2 Samuel 11:1–17). Într-adevăr, din cauza imperfecţiunii, oamenilor le este greu să-şi exercite în mod corect puterea. Iar când cei aflaţi în poziţii înalte nu au nici respect faţă de Iehova, lucrurile stau şi mai rău. După ce a prezentat modul în care unii papi au stârnit persecuţii aprige, un om de stat britanic a scris: „Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut“. Având în vedere toate acestea, să analizăm următoarea întrebare: De ce trebuie să manifestăm respect faţă de autoritate?

6, 7. a) Ce ne îndeamnă iubirea pentru Iehova să facem, şi de ce? b) Ce atitudine implică supunerea?

⁶ Respectul faţă de autoritate izvorăşte din iubire: iubirea pentru Iehova, pentru semeni şi chiar pentru noi înşine. Nu există motive mai puternice! Fiindcă îl iubim pe Iehova mai presus de orice, dorim să-i bucurăm inima. (Citeşte Proverbele 27:11; Marcu 12:29, 30.) Ştim că suveranitatea lui, sau dreptul său de a guverna universul, a fost contestată pe pământ începând cu răzvrătirea din Eden şi că majoritatea oamenilor au trecut de partea lui Satan şi au respins conducerea lui Iehova. Dar noi am luat poziţie cu bucurie de partea suveranităţii lui Iehova. Cuvintele impresionante din Revelaţia 4:11 au un ecou profund în inima noastră. Pentru noi este cât se poate de limpede că Iehova este Conducătorul legitim al universului! Noi susţinem suveranitatea sa, acceptându-i conducerea în viaţa de fiecare zi.

⁷ Acest respect înseamnă mai mult decât ascultare. Noi suntem gata să ascultăm de Iehova pentru că îl iubim. Vor exista însă şi momente când ne va fi foarte greu să ascultăm. În astfel de momente, asemenea băieţelului descris la  începutul capitolului, trebuie să învăţăm supunerea. Să nu uităm că Isus s-a supus voinţei Tatălui său chiar şi atunci când lucrul acesta părea foarte greu. „Să se facă nu voinţa mea, ci a ta!“, i-a spus el Tatălui său (Luca 22:42).

8. a) Ce implică de cele mai multe ori supunerea faţă de autoritatea lui Iehova, şi ce dovedesc sentimentele lui Iehova în această privinţă? b) Ce ne poate ajuta să ascultăm sfatul şi să primim disciplinarea? (Vezi chenarul  „Ascultă sfatul şi primeşte disciplinarea“.)

⁸ Desigur, astăzi Iehova nu ne vorbeşte personal, ci se foloseşte de Cuvântul său şi de reprezentanţi umani. Prin urmare, de cele mai multe ori dovedim supunere faţă de autoritatea lui Iehova respectându-i pe oamenii pe care îi numeşte sau cărora le permite să rămână în poziţii de autoritate peste noi. Dacă ne-am răzvrăti împotriva acestor oameni — de pildă, refuzând să acceptăm sfaturile şi disciplinarea pe care ni le oferă din Scripturi —, l-am supăra pe Dumnezeul nostru. Când israeliţii au murmurat şi s-au răzvrătit împotriva lui Moise, Iehova a considerat acţiunile lor ca fiind îndreptate împotriva sa (Numerele 14:26, 27).

9. De ce iubirea pentru semeni ne îndeamnă să arătăm respect faţă de autoritate? Ilustrează.

⁹ Noi dovedim respect faţă de autoritate şi din iubire pentru semeni. În ce sens? Imaginează-ţi că eşti soldat într-o armată. Reuşita acţiunilor armatei şi chiar supravieţuirea ei depind de colaborarea fiecărui soldat cu superiorii lui, de ascultarea şi de respectul faţă de ei. Dacă ai submina această organizare răzvrătindu-te, i-ai putea pune în pericol pe toţi camarazii tăi. Desigur, armatele folosite de oameni provoacă astăzi mari nenorociri în lume. Însă Iehova are armate care fac numai ce este bine. Biblia îl numeşte de sute de ori pe Dumnezeu „Iehova al armatelor“ (1 Samuel 1:3). El este Comandantul unei numeroase armate de creaturi spirituale puternice. Uneori, Iehova îi aseamănă şi pe slujitorii săi de pe pământ cu o armată (Psalmul 68:11; Ezechiel 37:1–10). Dacă ne-am răzvrăti împotriva celor pe care Iehova i-a învestit cu autoritate asupra  noastră, nu i-am pune oare în pericol pe camarazii noştri spirituali? Când un creştin se răzvrăteşte împotriva bătrânilor numiţi, s-ar putea ca şi alţi membri ai congregaţiei să aibă de suferit (1 Corinteni 12:14, 25, 26). Când un copil se răzvrăteşte, întreaga familie suferă. Aşadar, cultivând respect faţă de cei aflaţi în poziţii de autoritate şi colaborând cu ei, ne dovedim iubirea pentru semeni.

10, 11. Cum ne ajută dorinţa corectă de a ne bucura de foloase să ascultăm de cei aflaţi în poziţii de autoritate?

¹⁰ De asemenea, noi manifestăm respect faţă de autoritate pentru că lucrul acesta este spre binele nostru. Când Iehova ne cere să dovedim respect faţă de autoritate, el menţionează de cele mai multe ori şi foloasele pe care le avem dacă procedăm aşa. De pildă, el le spune copiilor să asculte de părinţi ca să aibă o viaţă lungă şi fericită (Deuteronomul 5:16; Efeseni 6:2, 3). Nouă ne spune să-i respectăm pe bătrânii de congregaţie ca să nu avem de suferit pe plan spiritual  (Evrei 13:7, 17). Totodată, ne spune să ascultăm de autorităţile laice ca să beneficiem de protecţie (Romani 13:4).

¹¹ Într-adevăr, cunoaşterea motivelor pentru care Iehova doreşte să ascultăm ne ajută să manifestăm respect faţă de autoritate. În continuare, vom vedea cum putem arăta respect faţă de autoritate în trei domenii importante ale vieţii.

12. Ce rol i-a încredinţat Iehova în familie bărbatului, ca soţ şi tată, şi cum poate îndeplini un bărbat acest rol?

¹² Iehova însuşi a instituit familia. Fiind Dumnezeul ordinii, el a organizat familia în aşa fel încât totul să meargă bine (1 Corinteni 14:33). Bărbatului, ca soţ şi tată, i-a încredinţat autoritatea de cap al familiei. Soţul arată respect faţă de Capul său, Cristos Isus, imitând modul în care îşi exercită Isus autoritatea asupra congregaţiei (Efeseni 5:23). Astfel, soţul nu trebuie să-şi neglijeze responsabilitatea, ci să şi-o asume cu hotărâre; nu trebuie să se comporte ca un tiran sau cu asprime, ci să fie iubitor, rezonabil şi binevoitor. El nu uită că autoritatea ce i-a fost încredinţată este relativă, adică este întotdeauna subordonată autorităţii lui Iehova.

13. Cum poate femeia, ca soţie şi mamă, să-şi îndeplinească rolul în familie într-un mod plăcut lui Iehova?

¹³ Femeia, ca soţie şi mamă, trebuie să-şi îndeplinească rolul de ajutor care i se potriveşte soţului. Şi ei  i s-a încredinţat autoritate în familie, căci Biblia vorbeşte despre „legea mamei tale“ (Proverbele 1:8). Bineînţeles, autoritatea ei este subordonată autorităţii soţului. Soţia creştină respectă autoritatea soţului ajutându-l să-şi îndeplinească rolul de cap al familiei. Ea nu-l înjoseşte, nu-l manevrează şi nici nu-i uzurpă poziţia. Dimpotrivă, îl susţine şi colaborează cu el. Când nu este de acord cu deciziile lui, ea poate să-şi exprime cu respect opinia, însă rămâne supusă. Dacă soţul ei nu este credincios, ea s-ar putea confrunta cu situaţii mai grele, totuşi, dovedind supunere, şi-ar putea determina soţul să-l caute pe Iehova. (Citeşte 1 Petru 3:1.)

14. Cum pot copiii să le aducă bucurie părinţilor şi lui Iehova?

¹⁴ Copiii bucură inima lui Iehova când îşi ascultă tatăl şi mama. Totodată, ei le aduc onoare şi bucurie părinţilor (Proverbele 10:1). Şi în familiile monoparentale copiii trebuie să fie ascultători, întrucât s-ar putea ca părintele lor să aibă şi mai multă nevoie de sprijinul şi de colaborarea lor. Familiile  în care toţi membrii îşi îndeplinesc rolul încredinţat de Dumnezeu au multă pace şi bucurie. Lucrul acesta îl onorează pe Iehova Dumnezeu, Fondatorul tuturor familiilor (Efeseni 3:14, 15).

15. a) Cum putem arăta respect în congregaţie faţă de autoritatea lui Iehova? b) Ce principii ne pot ajuta să ascultăm de cei aflaţi în frunte? (Vezi chenarul  „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră“.)

¹⁵ Iehova l-a numit pe Fiul său Conducător al congregaţiei creştine (Coloseni 1:13). La rândul lui, Isus a desemnat „sclavul fidel şi prevăzător“ să se îngrijească de necesităţile spirituale ale poporului lui Dumnezeu (Matei 24:45–47). Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova slujeşte în calitate de ‘sclav fidel şi prevăzător’. Aşa cum se întâmpla în primul secol în congregaţiile creştine, bătrânii de azi primesc instrucţiuni şi sfaturi de la Corpul de Guvernare, fie direct, fie prin reprezentanţii acestuia, cum ar fi supraveghetorii itineranţi. Aşadar, când respectăm autoritatea bătrânilor creştini, ascultăm, de fapt, de Iehova. (Citeşte 1 Tesaloniceni 5:12; Evrei 13:17.)

16. Cum sunt numiţi bătrânii de spiritul sfânt?

¹⁶ Bătrânii şi slujitorii auxiliari nu sunt perfecţi. Şi ei fac greşeli, cum facem şi noi. Însă bătrânii sunt „oameni [oferiţi] ca daruri“ pentru a ajuta congregaţia să rămână tare din punct de vedere spiritual (Efeseni 4:8). Bătrânii sunt numiţi de spiritul sfânt (Faptele 20:28). Cum anume? Un frate trebuie mai întâi să îndeplinească cerinţele consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, insuflat de spirit (1 Timotei 3:1–7; Tit 1:5–9). Apoi, bătrânii care evaluează dacă acest frate corespunde cerinţelor se roagă stăruitor să fie îndrumaţi de spiritul sfânt al lui Iehova.

17. De ce uneori femeile creştine îşi acoperă capul când îndeplinesc anumite activităţi în congregaţie?

¹⁷ Uneori s-ar putea ca într-o congregaţie să nu fie disponibil niciun bătrân sau slujitor auxiliar pentru a îndeplini o  însărcinare ce le revine în mod normal lor, cum ar fi conducerea întrunirii pentru serviciul de teren. În cazul acesta, alţi fraţi botezaţi pot îndeplini această sarcină. Dacă nu este disponibil niciun frate, atunci ea poate fi îndeplinită de o soră creştină calificată. Însă, când o femeie îndeplineşte însărcinarea care îi revine în mod normal unui bărbat botezat, ea trebuie să-şi acopere capul (1 Corinteni 11:3–10). * Această cerinţă nu le înjoseşte pe femei. Dimpotrivă, le dă ocazia să-şi arate respectul faţă de autoritatea stabilită de Iehova atât în familie, cât şi în congregaţie.

18, 19. a) Cum ai explica principiile prezentate în Romani 13:1–7? b) Cum arătăm respect faţă de autorităţile laice?

¹⁸ Adevăraţii creştini respectă cu conştiinciozitate principiile consemnate în Romani 13:1–7. (Citeşte.) În timp ce citeşti aceste versete, vei observa că ‘autorităţile superioare’ menţionate aici se referă la guvernele laice. Atât timp cât Iehova permite ca aceste autorităţi umane să existe, ele îndeplinesc un rol important, menţinând într-o oarecare măsură ordinea şi asigurând serviciile necesare. Noi ne arătăm respectul faţă de aceste autorităţi conformându-ne legilor: suntem atenţi să ne plătim toate taxele, să completăm corect formularele sau documentele cerute de stat şi să ne supunem oricărei legi referitoare la persoana noastră, la familia noastră, la activităţile noastre laice sau la bunurile noastre. Dar, dacă autorităţile laice ne cer să nu ascultăm de Dumnezeu, noi nu ne mai putem supune lor, ci răspundem asemenea apostolilor: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ (Faptele 5:28, 29). (Vezi chenarul  „De a cui autoritate să ascult?“.)

 ¹⁹ De asemenea, arătăm respect faţă de autorităţile laice prin purtarea noastră. Uneori venim în contact cu unele oficialităţi guvernamentale. Şi apostolul Pavel a fost dus în faţa unor conducători, cum ar fi regele Irod Agripa şi guvernatorul Festus. Aceşti oameni comiteau păcate mari, însă Pavel li s-a adresat cu respect (Faptele 26:2, 25). Noi imităm exemplul lui Pavel, indiferent de oficialitatea căreia ne adresăm, fie ea un conducător puternic sau un poliţist local. La şcoală, tinerii creştini se străduiesc să arate un respect asemănător faţă de profesorii lor, faţă de administraţia şcolii şi faţă de ceilalţi angajaţi. Desigur, nu arătăm respect doar faţă de cei ce ne aprobă convingerile, ci şi faţă de cei ce se opun Martorilor lui Iehova. Într-adevăr, ar trebui ca respectul pe care îl manifestăm să poată fi remarcat de majoritatea celor necredincioşi (1 Petru 3:15). (Citeşte Romani 12:17, 18.)

20, 21. De ce binecuvântări avem parte dacă arătăm respectul potrivit faţă de autoritate?

²⁰ Să nu ezităm să arătăm respect. Apostolul Petru a scris: „Onoraţi oameni de orice fel“ (1 Petru 2:17). Oamenii pot fi foarte impresionaţi când văd că îi tratăm cu respect sincer. Să nu uităm că această calitate este din ce în ce mai rară astăzi. De aceea, manifestarea respectului este una dintre modalităţile prin care împlinim porunca lui Isus: „Să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:16).

²¹ În această lume cufundată în întuneric, oamenii sinceri sunt atraşi la lumina spirituală. Astfel, respectul pe care îl arătăm în familie, în congregaţie sau în orice cadru laic îi poate atrage pe unii şi îi poate determina să umble în lumină alături de noi. Ce perspectivă minunată! Dar chiar dacă nu se întâmplă aşa, un lucru este sigur: Respectul pe care îl arătăm faţă de semeni îi este plăcut lui Iehova Dumnezeu şi ne ajută să rămânem în iubirea sa. Există oare o răsplată mai mare decât aceasta?