1, 2. De ce este busola un instrument vital, şi în ce privinţe poate fi ea asemănată cu conştiinţa?

UN MARINAR stă la cârma vasului, înfruntând valurile mării; un călător străbate un ţinut pustiu; un aviator se înalţă cu aparatul de zbor deasupra norilor, care acoperă toată întinderea cerului. Ştii de ce au nevoie toţi aceştia? De o busolă, îndeosebi dacă nu dispun de instrumente mai performante. Fără ea ar putea avea mari probleme.

² Busola este un instrument simplu, alcătuit de obicei dintr-un cadran şi un ac magnetic ce indică nordul. Dacă funcţionează corect şi mai ales dacă este folosită împreună cu o hartă exactă, ea poate salva vieţi. În unele privinţe, busola poate fi asemănată cu un dar preţios de la Iehova: conştiinţa (Iacov 1:17). Fără conştiinţă am fi complet pierduţi.  Când este folosită corespunzător, ea ne ajută să găsim drumul corect în viaţă şi să rămânem pe el. Aşadar, să vedem ce este conştiinţa şi cum acţionează ea. Apoi să analizăm următoarele idei: 1) Cum ne putem instrui conştiinţa, 2) de ce să ţinem cont de conştiinţa altora şi 3) cum ne putem bucura dacă ne păstrăm o conştiinţă bună.

3. Ce înseamnă literalmente termenul grecesc tradus prin „conştiinţă“, şi la ce capacitate unică a omului se referă acesta?

³ În Biblie, cuvântul grecesc pentru „conştiinţă“ înseamnă literalmente „cunoaştere de sine“. Spre deosebire de toate celelalte fiinţe de pe pământ, noi, oamenii, am fost înzestraţi de Dumnezeu cu capacitatea de a ne cunoaşte pe noi înşine. Figurativ vorbind, putem să ne oprim şi să ne facem o analiză obiectivă, evaluându-ne din punct de vedere moral. Conştiinţa, care acţionează ca un judecător lăuntric, ne poate examina acţiunile, atitudinile şi deciziile. Ea ne poate îndemna să luăm o decizie bună sau ne poate avertiza cu privire la una rea. Apoi, ne face să simţim satisfacţie pentru o alegere bună sau ne mustră cu asprime pentru o alegere nepotrivită.

4, 5. a) De unde ştim că Adam şi Eva aveau conştiinţă, şi ce s-a întâmplat din cauză că au ignorat legea lui Dumnezeu? b) Dă exemple care arată cum a acţionat conştiinţa unor oameni fideli din timpurile precreştine.

⁴ Această capacitate a fost sădită în om încă de la început. Din relatarea biblică reiese că Adam şi Eva aveau conştiinţă. O dovadă în acest sens este faptul că, după ce au păcătuit, li s-a făcut ruşine (Geneza 3:7, 8). Dar, din nefericire, o conştiinţă tulburată nu-i mai putea ajuta în acel moment. Ei ignoraseră cu bună ştiinţă legea lui Dumnezeu. Aşadar, primii oameni au ales în cunoştinţă de cauză să devină rebeli, să i se împotrivească lui Iehova Dumnezeu. Ca  oameni perfecţi, ştiau bine ce fac, de aceea pentru ei n-a mai fost cale de întoarcere.

⁵ Spre deosebire de Adam şi Eva, mulţi oameni imperfecţi au ţinut seama de conştiinţa lor. De exemplu, fidelul Iov a putut spune: „Ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu-i voi da drumul; inima nu mă va dojeni pentru niciuna dintre zilele mele“ (Iov 27:6). * Nu încape îndoială că Iov a acordat o mare atenţie conştiinţei sale, lăsând-o să-i îndrume acţiunile şi deciziile. Astfel, a putut afirma cu bucurie că aceasta nu l-a dojenit, adică nu l-a chinuit cu sentimente de ruşine şi vinovăţie. Acum să remarcăm situaţia diferită în care s-a aflat David. Când a manifestat lipsă de respect faţă de Saul, regele uns al lui Iehova, „lui David a început să-i bată inima“ (1 Samuel 24:5). Acele mustrări aspre de conştiinţă au fost cu siguranţă spre binele lui, învăţându-l ca pe viitor să evite orice atitudine lipsită de respect.

6. Ce arată că toţi oamenii sunt înzestraţi cu darul conştiinţei?

⁶ Sunt înzestraţi oare cu darul conştiinţei numai slujitorii lui Iehova? Să ne gândim la cuvintele inspirate ale apostolului Pavel: „Ori de câte ori oamenii naţiunilor, care nu au lege, fac din fire lucrurile legii, aceştia, deşi nu au lege, îşi sunt ei înşişi lege. Ei arată că au conţinutul legii scris în inima lor, în timp ce conştiinţa lor depune mărturie împreună cu ei, iar gândurile lor, când reflectează la aceasta, îi acuză sau chiar îi scuză“ (Romani 2:14, 15). Chiar şi cei care nu cunosc legile lui Iehova pot fi uneori stimulaţi de  acest martor lăuntric să acţioneze în armonie cu principiile divine.

7. De ce uneori conştiinţa ne poate îndruma într-o direcţie greşită?

⁷ Însă, în unele cazuri, conştiinţa ne poate îndruma într-o direcţie greşită. De ce? Ei bine, ce se întâmplă dacă o busolă este aşezată lângă un magnet? Se poate deregla, ajungând să nu mai indice nordul, ci altă direcţie. Iar dacă este folosită fără o hartă exactă, busola nu are aproape nicio valoare. În mod asemănător, dacă este influenţată prea mult de dorinţele egoiste ale inimii, conştiinţa ne poate conduce într-o direcţie greşită. Iar dacă este folosită fără îndrumarea sigură a Cuvântului lui Dumnezeu, s-ar putea să nu deosebim binele de rău în multe aspecte importante. Cu siguranţă, pentru a avea o conştiinţă care să acţioneze corect, este necesară îndrumarea spiritului sfânt al lui Iehova. Pavel a scris: „Conştiinţa mea depune mărturie împreună cu mine în spiritul sfânt“ (Romani 9:1). Dar cum putem fi siguri că avem o conştiinţă care este în armonie cu spiritul sfânt al lui Iehova? Lucrul acesta depinde de modul în care o instruim.

8. a) Cum poate inima să ne influenţeze conştiinţa, şi ce trebuie să ne preocupe cel mai mult când avem de luat decizii? b) De ce nu este întotdeauna suficient ca un creştin să aibă o conştiinţă curată? (Vezi nota de subsol.)

⁸ Cum iei o decizie bazată pe conştiinţă? După cât se pare, unii pur şi simplu îşi analizează persoana lăuntrică, examinându-şi gândurile şi sentimentele, şi decid ce să facă. Iar apoi, probabil, spun: Lucrul acesta nu-mi tulbură conştiinţa. Totuşi, dorinţele inimii pot fi atât de puternice, încât să influenţeze conştiinţa. Biblia spune: „Inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă. Cine poate s-o cunoască?“ (Ieremia 17:9). Aşadar, nu dorinţelor inimii trebuie să le acordăm cea mai mare atenţie. Mai degrabă, trebuie să  vedem care este modul de acţiune plăcut lui Iehova Dumnezeu. *

9. Ce este teama sfântă, şi cum poate ea să ne influenţeze conştiinţa?

⁹ Dacă ţinem cont de conştiinţa noastră instruită, deciziile pe care le vom lua vor reflecta teamă sfântă, nu dorinţe personale. Să analizăm un exemplu elocvent. Fidelul guvernator Neemia avea dreptul să le pretindă locuitorilor Ierusalimului anumite recompense şi taxe. Totuşi, el nu a făcut lucrul acesta. De ce? Deoarece detesta chiar şi gândul că i-ar fi putut displăcea lui Iehova fiindcă i-ar fi asuprit poporul. El a spus: „N-am făcut aşa, din teamă de Dumnezeu“ (Neemia 5:15). Teama sfântă autentică, teama sinceră de a nu-i displăcea Tatălui nostru ceresc, este de mare importanţă. Această teamă plină de respect ne va îndemna să căutăm îndrumare în Cuvântul lui Dumnezeu când avem de luat decizii.

10, 11. Ce principii biblice se aplică în cazul consumului de băuturi alcoolice, şi cum putem primi îndrumarea lui Dumnezeu pentru a le aplica?

¹⁰ De exemplu, să luăm în discuţie problema băuturilor alcoolice. Mulţi dintre noi au de luat o decizie în această privinţă cu ocazia reuniunilor recreative: Voi consuma sau nu băuturi alcoolice? În primul rând, trebuie să facem cercetări. Ce principii biblice se aplică în acest caz? Biblia nu condamnă consumul moderat de alcool. Referindu-se la vin, ea conţine laude la adresa lui Iehova pentru acest dar (Psalmul 104:14, 15). Totuşi, Biblia condamnă excesul de băutură şi chefurile (Luca 21:34; Romani 13:13). Mai mult, ea menţionează  beţia printre alte păcate foarte grave, cum ar fi imoralitatea sexuală (1 Corinteni 6:9, 10). *

¹¹ Conştiinţa unui creştin este educată şi sensibilizată de aceste principii. Astfel, când trebuie să decidem dacă vom bea sau nu la o reuniune, să ne punem următoarele întrebări: Ce fel de reuniune se organizează? S-ar putea ca lucrurile să scape de sub control, astfel încât aceasta să degenereze într-un chef? Spre ce înclin eu? Tânjesc să beau alcool, sunt dependent de el, îl folosesc pentru a-mi influenţa dispoziţia şi comportamentul? Am eu destulă stăpânire de sine ca să limitez cantitatea de băutură pe care o consum? În timp ce reflectăm la principiile biblice şi la întrebările care decurg din aceste principii, este bine să ne rugăm lui Iehova pentru îndrumare. (Citeşte Psalmul 139:23, 24.) În felul acesta, îi cerem de fapt lui Iehova să ne călăuzească prin spiritul său sfânt. De asemenea, ne instruim conştiinţa pentru a se armoniza cu principiile divine. Mai există însă un factor care trebuie analizat cu atenţie când luăm decizii.

12, 13. De ce se deosebeşte conştiinţa unui creştin de a altuia, şi cum ar trebui să reacţionăm când ne confruntăm cu astfel de diferenţe?

¹² Uneori am putea rămâne uimiţi văzând cât de mult se deosebeşte conştiinţa unui creştin de a altuia. Cineva consideră greşită o anumită practică sau deprindere, în timp ce altcineva o găseşte plăcută şi nu vede nimic nepotrivit în ea. De exemplu, în ce priveşte consumul de alcool, unui creştin i-ar putea face plăcere să bea ceva cu prietenii şi să se destindă împreună cu aceştia într-o seară; altul ar putea fi tulburat de această practică. De ce există asemenea diferenţe şi cum ar trebui ele să ne influenţeze deciziile?

 ¹³ Oamenii sunt diferiţi, şi aceasta din mai multe motive. Mediul din care provin poate fi foarte variat. Unii, de pildă, sunt foarte precauţi din cauza unei slăbiciuni cu care au avut de luptat în trecut, şi poate că nu întotdeauna cu succes (1 Regi 8:38, 39). Când este vorba despre alcool, aceste persoane ar putea fi deosebit de sensibile. Dacă o astfel de persoană vine în vizită la tine, conştiinţa ei ar putea-o îndemna pe bună dreptate să refuze invitaţia de a bea ceva. Te vei supăra? Vei insista? În niciun caz! Indiferent că ştii sau nu motivele refuzului (poate că acea persoană preferă să nu le dezvăluie), iubirea frăţească te va determina să nu insişti.

14, 15. Cu privire la ce problemă existau deosebiri de conştiinţă în congregaţia din primul secol, şi ce a recomandat Pavel?

¹⁴ În primul secol, apostolul Pavel a observat că de multe ori conştiinţa unui creştin era foarte diferită de a altuia. Pe vremea aceea, unii creştini erau tulburaţi din cauza unor alimente care fuseseră jertfite idolilor (1 Corinteni 10:25). Conştiinţa lui Pavel nu considera nepotrivite acele alimente, care erau vândute ulterior la piaţă. Pentru el, idolii nu erau nimic. În plus, alimentele nu puteau fi ale idolilor fiindcă proveneau de la Iehova şi îi aparţineau Lui. Însă Pavel a înţeles că nu toţi erau de aceeaşi părere. Probabil că unii fuseseră foarte implicaţi în idolatrie înainte de a deveni creştini. Pentru ei, orice lucru care în trecut avusese legătură cu idolatria era dezgustător. Ce soluţie a găsit Pavel la această problemă?

¹⁵ El a spus: „Noi deci, care suntem tari, să purtăm slăbiciunile celor ce nu sunt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine. Căci nici Cristos nu şi-a plăcut lui însuşi“ (Romani 15:1, 3). Pavel a explicat că trebuie să punem necesităţile fraţilor mai presus de necesităţile noastre, aşa cum a făcut Cristos. Într-o altă dezbatere pe această temă, Pavel a spus că era mai bine să nu mănânce deloc carne decât să poticnească  vreuna dintre oile preţioase pentru care şi-a dat viaţa Cristos. (Citeşte 1 Corinteni 8:13; 10:23, 24, 31–33.)

16. De ce persoanele cu o conştiinţă mai restrictivă n-ar trebui să-i judece pe cei a căror conştiinţă se deosebeşte de a lor?

¹⁶ Pe de altă parte, nici cei cu o conştiinţă mai restrictivă n-ar trebui să fie critici cu privire la alţii, insistând ca toţi să le împărtăşească părerea în problemele de conştiinţă. (Citeşte Romani 14:10.) Cel mai bun lucru este, desigur, să ne folosim conştiinţa pentru a ne judeca pe noi înşine, nu pe alţii. Să reţinem cuvintele lui Isus: „Nu mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi“ (Matei 7:1). În congregaţie, toţi trebuie să fim atenţi să nu stârnim dispute din cauza problemelor personale de conştiinţă. Mai degrabă, să căutăm modalităţi de a promova iubirea şi unitatea, zidindu-ne reciproc, nu dărâmându-ne (Romani 14:19).

17. Ce s-a întâmplat cu conştiinţa multor oameni din zilele noastre?

¹⁷ Apostolul Petru a scris: „Să aveţi o conştiinţă bună“ (1 Petru 3:16). O conştiinţă curată în ochii lui Iehova Dumnezeu este un dar preţios. Ea se deosebeşte de conştiinţa majorităţii oamenilor de azi. Pavel a vorbit despre cei „care sunt însemnaţi cu fierul roşu în conştiinţa lor“ (1 Timotei 4:2). Fierul roşu arde carnea, care apoi rămâne cicatrizată şi insensibilă. La fel, mulţi au o conştiinţă moartă: atât de cicatrizată şi de insensibilă, încât nu-i mai avertizează, nu mai protestează şi nici nu-i mai face să se simtă ruşinaţi sau vinovaţi din cauza unei nelegiuiri comise. Astăzi, sentimentele de vinovăţie sunt ignorate fără nicio problemă.

18, 19. a) Ce foloase pot aduce sentimentele de vinovăţie şi de ruşine? b) Ce putem face în cazul în care conştiinţa continuă să ne condamne pentru unele păcate din trecut de care ne-am căit deja?

 ¹⁸ În realitate, sentimentele de vinovăţie pot fi modalitatea prin care conştiinţa ne spune că am făcut ceva rău. Când aceste sentimente îl determină pe păcătos să se căiască, chiar şi cele mai grave păcate pot fi iertate. De exemplu, regele David s-a făcut vinovat de un păcat foarte grav, dar a fost iertat îndeosebi fiindcă s-a căit sincer. Întrucât a detestat comportamentul său greşit şi a fost hotărât ca, de atunci înainte, să respecte legile lui Iehova, el a simţit personal că Iehova este ‘bun şi gata să ierte’ (Psalmii 51:1–19; 86:5). Dar ce se întâmplă dacă sentimentele profunde de vinovăţie şi de ruşine persistă şi după ce ne-am căit şi am fost iertaţi?

¹⁹ Uneori, conştiinţa îl poate condamna în mod exagerat pe cel ce a păcătuit, chinuindu-l cu sentimente de vinovăţie mult timp după ce acestea au încetat să mai servească unui scop util. În astfel de cazuri trebuie să ne asigurăm inima, care ne condamnă, că Iehova este „mai mare decât inima“ omului, cu toate sentimentele ei. Trebuie să avem încredere în iubirea şi în iertarea lui şi să le acceptăm, întocmai cum îi încurajăm pe alţii să facă. (Citeşte 1 Ioan 3:19, 20.) În plus, o conştiinţă care a devenit curată aduce pace lăuntrică, seninătate şi o imensă bucurie, lucruri rar întâlnite în lumea de azi. Mulţi oameni care altădată au comis păcate grave au simţit această eliberare extraordinară, iar astăzi îşi păstrează o conştiinţă bună în timp ce îi slujesc lui Iehova Dumnezeu (1 Corinteni 6:11).

20, 21. a) Care este menirea acestei cărţi? b) Ce libertate avem în calitate de creştini, totuşi cum trebuie s-o folosim?

²⁰ Această carte are menirea de a te ajuta să găseşti bucurie şi să-ţi păstrezi o conştiinţă bună în partea finală a acestor zile din urmă tulburi ale sistemului lui Satan. Desigur, ea nu conţine toate legile şi principiile biblice la care să meditezi şi pe care să le aplici în situaţiile ce apar zilnic. Totodată, nu te  aştepta la reguli simple şi explicite pentru problemele de conştiinţă. Scopul acestei cărţi este acela de a te ajuta să-ţi instruieşti şi să-ţi sensibilizezi conştiinţa pe măsură ce studiezi modul în care poţi aplica Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. Spre deosebire de Legea mozaică, „legea lui Cristos“ îi invită pe cei ce o urmează să se lase îndrumaţi în viaţă mai mult de conştiinţă şi de principii decât de reguli scrise (Galateni 6:2). Astfel, Iehova le acordă creştinilor o mare libertate. Totuşi, Cuvântul său ne aminteşte să nu folosim niciodată această libertate ca „paravan al răutăţii“ (1 Petru 2:16). Mai degrabă, această libertate ne oferă minunata ocazie de a ne exprima iubirea pentru Iehova.

²¹ Dacă analizezi sub rugăciune modul în care îţi poţi armoniza cât mai bine viaţa cu principiile Bibliei şi apoi aplici deciziile luate, vei continua un proces vital care a început când ai învăţat prima oară despre Iehova: exersarea ‘capacităţii de înţelegere prin folosire’ (Evrei 5:14). Conştiinţa ta instruită cu ajutorul Bibliei se va dovedi o binecuvântare în fiecare zi a vieţii tale. Asemenea busolei care îndrumă un călător, conştiinţa te va ajuta să iei decizii plăcute Tatălui tău ceresc. Iar aceasta este o modalitate sigură de a te păstra în iubirea lui Dumnezeu.