Puţine lucruri ne produc o durere atât de mare ca pierderea pe care o simţim când o rudă sau un prieten apropiat este exclus din congregaţie din cauza unui păcat de care nu se căieşte. Atitudinea pe care o avem faţă de îndrumările oferite de Biblie în această privinţă poate dezvălui profunzimea iubirii noastre pentru Dumnezeu şi loialitatea noastră faţă de dispoziţiile sale. * Să analizăm acum câteva întrebări referitoare la acest subiect.

Cum trebuie să ne comportăm faţă de o persoană exclusă? Biblia spune: „Să nu mai aveţi legături cu cineva numit frate care este un fornicator sau un om lacom sau un idolatru sau unul care insultă sau un beţiv sau un extorcator! Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi!“ (1 Corinteni 5:11). Iar despre cel ce „nu rămâne în învăţătura lui Cristos“, citim: „Să nu-l primiţi niciodată în casă şi să nu-l salutaţi. Pentru că acela care îl salută este părtaş la faptele lui rele“ (2 Ioan 9–11). Aşadar, noi nu avem legături de natură spirituală cu cei excluşi şi nu ne asociem deloc cu ei. În Turnul de veghe din 1 octombrie 1982, pagina 22, se spunea că ‘un simplu «Bună ziua» adresat cuiva constituie un prim pas care duce la o conversaţie şi poate chiar şi la o prietenie. Am dori noi oare să facem acest prim pas spre o persoană [exclusă]?’

Este într-adevăr necesar să evităm orice legătură cu cel exclus? Da, şi aceasta din mai multe motive. În primul rând, lucrul acesta dovedeşte loialitate faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul său. Noi ascultăm de Iehova nu numai când ne este uşor, ci şi când ne este mai greu. Iubirea pentru Dumnezeu ne impulsionează să respectăm toate poruncile sale, recunoscând că el este drept şi iubitor şi că legile sale sunt numai spre binele nostru (Isaia 48:17; 1 Ioan 5:3). În al doilea rând, ruperea relaţiilor cu un păcătos nepenitent ne ocroteşte atât pe noi, cât şi pe ceilalţi  membri ai congregaţiei de contaminare pe plan spiritual şi moral şi, totodată, păstrează nepătată reputaţia congregaţiei (1 Corinteni 5:6, 7). În al treilea rând, poziţia noastră fermă de partea principiilor biblice îl poate ajuta chiar şi pe cel exclus. Dacă susţinem decizia comitetului judiciar, putem atinge inima celui care a păcătuit şi care, până atunci, nu a reacţionat la eforturile bătrânilor de a-l ajuta. Pierderea preţioasei companii a celor dragi îl poate ajuta ‘să-şi vină în fire’, să înţeleagă gravitatea păcatului comis şi să facă paşii necesari pentru a se întoarce la Iehova (Luca 15:17).

Cum trebuie să procedăm când cel exclus ne este rudă? În acest caz, legătura strânsă de rudenie ne poate pune la încercare loialitatea faţă de legile lui Iehova. Cum ar trebui să ne comportăm faţă de o rudă exclusă? Această publicaţie nu se referă la toate situaţiile ce ar putea apărea, dar analizează două situaţii tipice.

În unele cazuri, persoana exclusă locuieşte în aceeaşi casă cu ceilalţi membri ai familiei. Întrucât excluderea nu pune capăt legăturilor de familie, activităţile zilnice în care membrii familiei au de-a face unii cu alţii pot continua. Totuşi, având în vedere că prin faptele ei persoana exclusă a ales să rupă legătura spirituală pe care o avea cu familia sa credincioasă, membrii loiali ai familiei nu se mai pot asocia cu ea pe plan spiritual. De exemplu, chiar dacă cel exclus este acasă, el nu va participa la închinarea în familie pe care o ţine familia lui. Însă, dacă cel exclus este minor, părinţii au în continuare responsabilitatea de a-l instrui şi de a-l disciplina. Părinţii iubitori pot lua deci măsuri să ţină un studiu biblic cu copilul lor (Proverbele 6:20–22; 29:17). *

În alte cazuri, persoana exclusă nu locuieşte în aceeaşi casă cu membrii apropiaţi ai familiei. Chiar dacă ar putea fi necesar ca, în unele ocazii rare, membrii familiei să intre în legătură unii cu alţii pentru rezolvarea unei probleme de familie, astfel de legături trebuie reduse cât mai mult posibil. Membrii familiei  care sunt creştini loiali nu vor căuta scuze pentru a întreţine legături cu ruda exclusă ce nu locuieşte în aceeaşi casă cu ei. Dimpotrivă, din loialitate faţă de Iehova şi de organizaţia sa, ei vor susţine măsura biblică a excluderii. Atitudinea lor loială este spre binele celui ce a păcătuit şi îl poate ajuta să tragă foloase din disciplinarea primită (Evrei 12:11). *