Isus este încă împreună cu apostolii săi în camera de sus după cina comemorativă. El îi încurajează: „Să nu vi se tulbure inima. Manifestaţi credinţă în Dumnezeu, manifestaţi credinţă şi în mine” (Ioan 13:36; 14:1).

Isus le dă apostolilor fideli un motiv să nu fie tulburaţi din cauza plecării sale: „În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri. . . . Dacă mă duc să vă pregătesc un loc, vin din nou şi vă voi primi acasă la mine, pentru ca, acolo unde sunt eu, să fiţi şi voi”. Însă apostolii nu înţeleg că el vorbeşte despre urcarea la cer. Toma îi zice: „Doamne, noi nu ştim unde te duci. Cum să cunoaştem calea?” (Ioan 14:2-5).

„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”, răspunde Isus. O persoană poate intra în casa cerească a Tatălui său doar dacă îl acceptă pe Isus şi învăţăturile sale şi imită modul său de viaţă. Isus spune: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (Ioan 14:6).

Filip, care a ascultat cu atenţie, îl roagă pe Isus: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”. Se pare că Filip vrea să fie martor la o manifestare a lui Dumnezeu, cum au fost viziunile pe care le-au avut Moise, Ilie şi Isaia. Însă apostolii au parte de ceva mai bun decât astfel de viziuni. Isus subliniază acest lucru spunând: „De atâta timp sunt cu voi şi totuşi, Filip, n-ai ajuns să mă cunoşti? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl”. Isus reflectă în mod perfect personalitatea Tatălui său. De aceea, a sta în compania lui Isus şi a-l observa este ca şi cum apostolii l-ar vedea pe Tatăl. Desigur, Tatăl îi este superior Fiului, întrucât Isus declară: „Lucrurile pe care vi le spun nu le spun de la mine” (Ioan 14:8-10). Apostolii pot înţelege că Isus îi atribuie Tatălui său meritul pentru învăţăturile pe care le predă.

Ei l-au văzut pe Isus înfăptuind lucrări extraordinare şi l-au auzit anunţând vestea bună  despre Regatul lui Dumnezeu. Acum Isus le zice: „Cine manifestă credinţă în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu. Şi va face lucrări mai mari decât acestea” (Ioan 14:12). Isus nu vrea să spună că ei vor face miracole mai mari decât ale sale. Însă ei vor îndeplini lucrarea de predicare pentru o perioadă mult mai lungă, pe un teritoriu mult mai extins şi în folosul unui număr mult mai mare de oameni.

După plecarea lui Isus, apostolii nu vor rămâne singuri, căci el le promite: „Dacă veţi cere ceva în numele meu, voi face”. În plus, le zice: „Îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt ajutor care să fie cu voi pentru totdeauna: spiritul adevărului” (Ioan 14:14, 16, 17). Isus le garantează că vor primi spiritul sfânt, acest alt ajutor. Aceasta se va întâmpla în ziua Penticostei.

„Încă puţin timp”, zice Isus, „şi lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea, pentru că eu trăiesc şi voi veţi trăi” (Ioan 14:19). El nu doar că li se va arăta într-un corp uman după învierea sa, dar, la timpul potrivit, îi va şi învia la viaţă spirituală pentru a fi cu el în cer.

Isus enunţă acum un adevăr simplu: „Cine are poruncile mele şi le respectă, acela mă iubeşte, iar cel care mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu; şi eu îl voi iubi şi mă voi arăta clar lui”. Auzind aceasta, apostolul Iuda, numit şi Tadeu, îl întreabă: „Doamne, cum de vrei să te arăţi clar nouă şi nu lumii?”. Isus îi răspunde: „Dacă cineva mă iubeşte, va respecta cuvântul meu şi Tatăl meu îl va iubi . . . Cine nu mă iubeşte nu respectă cuvintele mele” (Ioan 14:21-24). Spre deosebire de continuatorii săi, lumea nu recunoaşte că Isus este calea, adevărul şi viaţa.

Însă cum vor putea discipolii să-şi amintească tot ce i-a învăţat Isus după ce el va pleca? Isus le spune: „Ajutorul, spiritul sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus”. Apostolii au văzut cât de puternic poate fi spiritul sfânt, prin urmare, asigurarea aceasta îi încurajează. Isus adaugă: „Vă las pacea, vă dau pacea mea. . . . Să nu vi se tulbure inima şi nici să nu vi se strângă de teamă” (Ioan 14:26, 27). Aşadar, discipolii nu au motive să fie tulburaţi; ei vor fi îndrumaţi şi ocrotiţi de Tatăl lui Isus.

Nu peste mult timp, dovada ocrotirii lui Dumnezeu va fi evidentă. Isus spune: „Vine conducătorul lumii. El n-are nicio putere asupra mea” (Ioan 14:30). Diavolul a putut să intre în Iuda şi să pună stăpânire pe el. Dar, fiind perfect, Isus nu are nicio slăbiciune pe care Satan să o poată exploata pentru a-l determina să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Diavolul nu va putea nici să-l ţină în ghearele morţii. De ce? Isus afirmă: „Aşa cum mi-a dat Tatăl poruncă să fac, aşa fac”. El este sigur că Tatăl său îl va învia (Ioan 14:31).