Materialul video De ce să studiați Biblia? a fost tradus în opt limbi indigene pentru a se răspunde necesităților din teritoriul filialei din Canada. Pe parcursul unei campanii de zece zile, desfășurate în octombrie 2014 în regiunea arctică Nunavik, materialul video a fost arătat în limba inuktitut la aproape fiecare locuință în 14 comunități, reprezentând o populație de peste 12 000 de persoane.

În septembrie 2014, congresul internațional din Seul s-a ținut pe Stadionul Cupei Mondiale, numit și  Stadionul Sangam din Coreea de Sud. Peste 56 000 de persoane au participat la program. Managerul stadionului și-a exprimat aprecierea pentru conduita exemplară a Martorilor și pentru modul în care au colaborat pe parcursul evenimentului. El a spus: „Toți au dat dovadă de bune maniere. Am fost impresionat să văd că au curățat stadionul mai temeinic decât angajații noștri. Mi-ar plăcea ca personalul nostru să lucreze cu aceeași atitudine. Pentru a ne practica religia așa cum se cuvine, trebuie să devenim asemenea Martorilor lui Iehova”.

În mai 2012, guvernul Suediei a respins o cerere înaintată de Martorii lui Iehova de a li se garanta aceleași  beneficii economice ca altor organizații religioase. Cu aprobarea Corpului de Guvernare, frații au introdus apel la Curtea Supremă Administrativă a țării.

Curtea a decis să țină o audiere înainte de a pronunța decizia. Câțiva frați din diverse țări s-au întâlnit pentru a discuta cum să se răspundă la eventualele întrebări din timpul audierii. Pregătirile s-au desfășurat într-o sală a Regatului din Stockholm.

În timpul acestora a sunat soneria de la sala Regatului. Un frate a deschis ușa. Erau două fete, de 13 și de 14 ani, care s-au prezentat și au spus că vor să pună câteva întrebări despre Martorii lui Iehova. Fratele povestește: „Am vrut să le zic să vină în altă zi, întrucât eram ocupați și nu aveam timp să ne oprim pentru a discuta cu ele”.

Totuși, fratele a hotărât să stea de vorbă cu fetele. Ele au avut multe întrebări, unele referindu-se în mod specific la chestiuni sociale și la vot. După aceea, fratele s-a întors la ceilalți frați și le-a spus ce întrebări i-au pus fetele și cum le-a răspuns.

Ziua următoare, în timpul audierii, frații au fost surprinși deoarece Curtea le-a pus multe dintre întrebările pe care le puseseră fetele. Un frate care a reprezentat organizația a spus: „Am fost foarte calm, deși aș fi avut motive să am emoții, având în vedere că mă aflam în fața celor mai reputați avocați din țară. Dar am simțit că Iehova arătase deja că era alături de noi, întrucât am primit de la el instruirea necesară cu o zi înainte”.

Curtea a decis în favoarea noastră, iar cauza a fost trimisă guvernului spre rejudecare.

Ken, un băiețel de șase ani, locuiește în Haiti. El s-a bucurat când a aflat că, nu peste mult timp, avea să se  construiască o nouă sală a Regatului pentru congregația lui. El a hotărât să facă o cutie de donații secretă și să o ascundă în camera lui. În loc să-și cheltuie banii de buzunar pe care i-i dădeau părinții lui ca să-i aibă la școală, el îi punea în cutie. A adunat cu conștiinciozitate bani până când au sosit membrii echipei de construcții pentru a începe munca. Atunci, el le-a dat cutia lui secretă, în care erau suficienți bani ca să se cumpere o pungă mare de orez. Multe zile, orezul lui Ken a fost servit pe șantier la masa de prânz.

În cea mai mare parte a anului trecut a trebuit să se obțină permisiune specială pentru intrarea în unele regiuni din Sierra Leone aflate în carantină din cauza epidemiei de Ebola. De exemplu, supraveghetorii de circumscripție trebuiau să obțină ecusoane și permise de trecere pentru vehicule ca să intre în acele zone și la fel și curierii care transportau literatură și corespondență. Membrii Comitetului de ajutorare în caz de dezastru trebuiau să ducă termometre cu infraroșu, clor și alimente. În mod surprinzător, au primit mereu actele necesare.

Următoarea întâmplare a fost deosebit de încurajatoare. Frații au înaintat o cerere prin care solicitau 34 de ecusoane și 11 permise de trecere pentru vehicule, dar trebuiau să se întâlnească cu un general de armată ca să le aprobe cererea. Doi frați de la filială s-au întâlnit cu generalul în ziua în care sperau să ridice ecusoanele și permisele. Însă cererea se pierduse. Frații au fost rugați să o caute ei înșiși în teancul de cereri care erau acolo, dar nu au găsit-o. Atunci, generalul i-a spus secretarei sale că închide biroul și că nu va mai fi analizată nicio  cerere până peste două săptămâni. Frații s-au rugat fierbinte în gând lui Iehova să-i ajute. Generalul s-a uitat apoi la frați și i-a întrebat: „Câte ecusoane și permise vă trebuie?”. Când i s-a spus numărul, s-a ridicat de pe scaun și a strigat: „Sunt prea multe!”.

Frații i-au explicat natura activității desfășurate de noi și în ce fel ajutoarele noastre erau de folos în lupta cu Ebola. Generalul a făcut apoi o pauză, s-a uitat la secretară și a spus: „Dă-le tot ce au nevoie”.