Capitolul cinci

Credinţa lor a supravieţuit focului încercărilor

1. Ce părere au multe persoane despre devoţiunea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de patria lor?

FAŢĂ de cine ar trebui să manifestăm devoţiune: faţă de Dumnezeu sau faţă de ţara în care trăim? Mulţi ar putea răspunde: „Eu le aduc omagii şi unei părţi şi celeilalte. Mă închin lui Dumnezeu potrivit preceptelor religiei mele şi, în acelaşi timp, jur credinţă patriei mele“.

2. De ce se poate spune că regele Babilonului a fost o personalitate atât religioasă, cât şi politică?

² Distincţia între devoţiunea religioasă şi patriotism pare să fie estompată în prezent, însă, în Babilonul antic, aceasta era inexistentă. De fapt, problemele de natură civilă şi cele de natură religioasă se întrepătrundeau atât de mult, încât uneori nu se putea face o distincţie clară între ele. Profesorul Charles Pfeiffer a scris următoarele: „În Babilonul antic, regele slujea atât în calitate de Mare Preot, cât şi în calitate de conducător civil. El aducea jertfe şi stabilea norme cu privire la viaţa religioasă a supuşilor săi“.

3. Ce anume dovedeşte că Nebucadneţar a fost un om foarte religios?

³ Să ne gândim la regele Nebucadneţar. Chiar numele lui înseamnă „O, Nebo, ocroteşte-l pe moştenitor!“ Nebo a fost zeul babilonian al înţelepciunii şi al agriculturii. Nebucadneţar a fost un om foarte religios. Aşa cum s-a menţionat anterior, el a construit şi a împodobit templele a numeroşi zei babilonieni şi i-a fost devotat în special lui Marduk,  căruia i-a atribuit victoriile sale militare. * De asemenea, se pare că el s-a bizuit întru totul pe divinaţie pentru a-şi concepe planurile de luptă. — Ezechiel 21:18–23.

4. Descrieţi spiritul religios care domnea în Babilon.

⁴ Fără îndoială, în Babilon domnea un spirit religios foarte pronunţat. Oraşul avea mai bine de 50 de temple în care erau adoraţi o mulţime de zei şi zeiţe, inclusiv triada compusă din Anu (zeul cerului), Enlil (zeul pământului, aerului şi al furtunii) şi Ea (zeul apelor). O altă trinitate era alcătuită din Sin (Zeul-Lună), Shamash (Zeul-Soare) şi Iştar (zeiţa fertilităţii). Magia, vrăjitoria şi astrologia ocupau un loc important în practicile religioase babiloniene.

5. Ce dificultate a prezentat spiritul religios care domnea în Babilon pentru evreii exilaţi?

⁵ Pentru evreii exilaţi a fost extrem de dificil să trăiască în mijlocul unor oameni care venerau mulţi zei. Cu câteva secole înainte, Moise îi avertizase pe israeliţi că dacă alegeau să se răzvrătească împotriva Legislatorului Suprem vor avea de suportat consecinţe tragice. Moise a spus poporului: „DOMNUL te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un popor pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră“. — Deuteronomul 28:15, 36.

6. De ce pentru Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria era deosebit de dificil să trăiască în Babilon?

⁶ Evreii ajunseseră acum în această situaţie foarte dificilă. Păstrarea integrităţii faţă de Iehova avea să fie o sarcină grea, îndeosebi pentru Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Aceşti patru tineri evrei fuseseră aleşi în mod special pentru a fi instruiţi în vederea unui serviciu guvernamental (Daniel 1:3–5). Să ne amintim că li se puseseră chiar şi nume babiloniene —  Beltşaţar, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego — probabil pentru a-i determina să se conformeze noului mediu în care se aflau. * Poziţiile publice înalte pe care le aveau aceşti oameni făceau ca orice refuz de a se închina la zeii ţării să pară ostentativ, ba chiar să fie considerat o trădare.

O IMAGINE DE AUR CONSTITUIE O AMENINŢARE

7. a) Descrieţi imaginea înălţată de Nebucadneţar. b) Cu ce scop a fost înălţată imaginea?

⁷ Conform dovezilor, în efortul de a întări unitatea imperiului său, Nebucadneţar a înălţat o imagine de aur în câmpia Dura. Aceasta avea 27 de metri înălţime şi 2,7 metri lăţime. * Unii consideră că această imagine a fost pur şi simplu un stâlp sau un obelisc. Este posibil ca aceasta să fi avut un piedestal foarte înalt pe care se afla o statuie uriaşă cu formă umană, reprezentându-l probabil pe Nebucadneţar însuşi sau pe zeul Nebo. În orice caz, acest monument impozant a fost un simbol al Imperiului Babilonian. De aceea, el trebuia văzut şi venerat. — Daniel 3:1.

8. a) Cine au fost cei chemaţi la inaugurarea imaginii, şi ce li s-a cerut celor prezenţi să facă? b) Care avea să fie pedeapsa pentru refuzul de a se închina înaintea imaginii?

⁸ Prin urmare, Nebucadneţar a organizat o ceremonie inaugurală. El şi-a adunat satrapii, prefecţii, guvernatorii, consilierii, trezorierii, judecătorii, funcţionarii de poliţie şi toţi conducătorii districtelor administrative. Un crainic a strigat: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului,  chitarei, lirei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi statuii de aur pe care împăratul Nebucadneţar a înălţat-o. Oricine nu se va arunca la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins“. — Daniel 3:2–6.

9. Care se pare că a fost semnificaţia închinării înaintea imaginii înălţate de Nebucadneţar?

⁹ Unii cred că Nebucadneţar a organizat această ceremonie în încercarea de a-i obliga pe evrei să facă compromis în ce priveşte închinarea la Iehova. Probabil că nu acesta a fost motivul, deoarece se pare că la acest eveniment au fost chemaţi numai funcţionarii guvernamentali. Astfel, singurii evrei prezenţi la acest eveniment aveau să fie cei care deţineau o funcţie guvernamentală. Prin urmare, se pare că închinarea înaintea imaginii a fost o ceremonie organizată cu scopul de a întări solidaritatea clasei conducătoare. Eruditul John Walvoord scrie: „Această prezentare a funcţionarilor a fost, pe de o parte, o măgulitoare demonstrare a puterii pe care o avea imperiul lui Nebucadneţar, iar, pe de altă parte, a fost semnificativă în ceea ce priveşte recunoaşterea divinităţilor cărora, potrivit părerii babilonienilor, li se datorau victoriile repurtate de ei“.

SLUJITORII LUI IEHOVA REFUZĂ SĂ FACĂ COMPROMIS

10. De ce neevreii nu aveau nici o obiecţie în privinţa respectării poruncii lui Nebucadneţar?

¹⁰ În pofida devoţiunii lor faţă de diferiţi zei protectori, majoritatea celor adunaţi înaintea imaginii lui Nebucadneţar nu şi-au pus probleme de conştiinţă cu privire la faptul de a i se închina acesteia. „Erau cu toţii obişnuiţi să se închine la idoli, iar faptul că se închinau unui zeu nu îi împiedica să-i aducă omagii şi altui zeu“, a afirmat un biblist. El a mai spus: „Acest lucru era în armonie cu concepţia larg  acceptată de idolatri, şi anume că existau mulţi zei . . . şi că nu era nepotrivit să aduci omagii zeului oricărui popor sau zeului oricărei ţări“.

11. De ce Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au refuzat să se închine înaintea imaginii?

¹¹ Pentru evrei însă lucrurile stăteau cu totul altfel. Ei primiseră de la Dumnezeul lor, Iehova, următoarea poruncă: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, DOMNUL, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos [care pretinde devoţiune exclusivă, NW]“ (Exodul 20:4, 5). Astfel, când a început muzica, iar cei adunaţi s-au prosternat înaintea imaginii, trei tineri evrei — Şadrac, Meşac şi Abed-Nego — au rămas în picioare. — Daniel 3:7.

12. Ce acuzaţie le-au adus unii caldeeni celor trei evrei, şi din ce cauză?

¹² Refuzul celor trei funcţionari evrei de a se închina înaintea imaginii i-a înfuriat pe unii caldeeni. Ei l-au abordat imediat pe rege şi ‘i-au acuzat pe iudei’ *. Ei nu căutau o explicaţie. Întrucât voiau ca evreii să fie pedepsiţi pentru trădare, acuzatorii au spus: „Sunt nişte iudei cărora le-ai dat administrarea ţinutului Babilonului: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai înălţat-o tu“. — Daniel 3:8–12.

13, 14. Cum a reacţionat Nebucadneţar la atitudinea adoptată de Şadrac, Meşac şi Abed-Nego?

¹³ Cât de dezamăgit trebuie să fi fost Nebucadneţar că cei trei evrei nu s-au supus ordinului lui! Era evident faptul că  nu reuşise să facă din Şadrac, Meşac şi Abed-Nego susţinători loiali ai Imperiului Babilonian. Nu îi instruise el în înţelepciunea caldeenilor? Desigur, el le-a schimbat chiar şi numele! Dar dacă Nebucadneţar credea că o instruire superioară avea să-i înveţe un nou mod de închinare sau că schimbarea numelor lor avea să le schimbe identitatea, se înşela amarnic. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au rămas slujitori loiali ai lui Iehova.

¹⁴ Regele Nebucadneţar s-a înfuriat. El i-a chemat imediat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi i-a întrebat: „Înadins, oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am înălţat-o?“ Fără îndoială că Nebucadneţar a rostit aceste cuvinte pentru că nu-i venea să creadă cele întâmplate şi, în acelaşi timp, pentru că era indignat de atitudinea lor. În definitiv, el trebuie să se fi gândit: Cum este posibil ca trei oameni cu o minte sănătoasă să ignore o poruncă atât de clară, o poruncă a cărei nerespectare atrage după sine o pedeapsă atât de severă? — Daniel 3:13, 14.

15, 16. Ce şansă le-a dat Nebucadneţar celor trei evrei?

¹⁵ Nebucadneţar a fost dispus să le dea celor trei evrei încă o şansă. El le-a spus: „Acum fiţi gata şi, în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lirei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dar dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi chiar în acelaşi ceas în mijlocul unui cuptor aprins. Şi care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?“ — Daniel 3:15.

¹⁶ După cât se pare, învăţămintele trase în urma visului cu imaginea de metal (despre care se vorbeşte în Daniel capitolul 2) nu au produs o impresie de durată asupra minţii şi inimii lui Nebucadneţar. Probabil el uitase deja ce îi declarase  lui Daniel: „Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor“ (Daniel 2:47). De această dată se părea că Nebucadneţar îl sfidează pe Iehova, spunând că nici măcar El nu putea să-i salveze pe evrei de la pedeapsa care îi aştepta.

17. Ce au răspuns Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la oferta făcută de rege?

¹⁷ Nu mai era necesar ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să reanalizeze lucrurile. Ei au răspuns imediat: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem în această privinţă. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar dacă nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălţat-o“. — Daniel 3:16–18.

ÎN CUPTORUL ÎN CARE ARDE FOCUL!

18, 19. Ce s-a întâmplat când cei trei evrei au fost aruncaţi în cuptorul în care ardea focul?

¹⁸ Cuprins de furie, Nebucadneţar le-a poruncit slujitorilor lui să încălzească cuptorul de şapte ori mai mult decât de obicei. Apoi le-a ordonat „unora din cei mai voinici ostaşi“ să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în „cuptorul aprins“. Aceştia au executat ordinele regelui, aruncându-i pe cei trei evrei în foc, legaţi şi complet îmbrăcaţi — probabil ca să poată fi şi mai repede mistuiţi de flăcări. Cu toate acestea, oamenii de încredere ai lui Nebucadneţar au fost cei ucişi de flăcări. — Daniel 3:19–22.

¹⁹ Dar s-a întâmplat un lucru extraordinar. Deşi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego se aflau în mijlocul cuptorului în care ardea focul, flăcările nu i-au mistuit. Imaginaţi-vă uimirea lui Nebucadneţar! Ei fuseseră aruncaţi într-un foc învăpăiat, bine legaţi, dar rămăseseră în viaţă. Şi nu numai atât: ei umblau liberi în mijlocul focului! Nebucadneţar a observat încă ceva. „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni  legaţi?“, i-a întrebat el pe înalţii funcţionari ai curţii regale. „Adevărat, împărate!“, i-au răspuns aceştia. „Iată“, a strigat Nebucadneţar, „eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de Dumnezei!“ — Daniel 3:23–25.

20, 21. a) Ce a observat Nebucadneţar la Şadrac, Meşac şi Abed-Nego când aceştia au ieşit din cuptor? b) Ce a fost Nebucadneţar obligat să recunoască?

²⁰ Nebucadneţar s-a apropiat de uşa cuptorului în care ardea focul şi a strigat: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!“ Cei trei evrei au ieşit din mijlocul focului. Fără îndoială că toţi cei ce au fost martori oculari la acest miracol — inclusiv satrapii, prefecţii, guvernatorii şi înalţii funcţionari — au rămas uluiţi. Pur şi simplu era ca şi cum aceşti trei tineri nu ar fi fost niciodată în cuptor! Mirosul de foc nu se prinsese de ei şi nici un fir de păr de pe cap nu le fusese pârlit. — Daniel 3:26, 27.

²¹ Acum regele Nebucadneţar a fost obligat să recunoască faptul că Iehova este Dumnezeul cel Preaînalt. El a declarat: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a scăpat pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!“. Apoi, regele a adăugat acest avertisment sever: „Iată acum porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este nici un alt dumnezeu care să poată salva în felul acesta“. Prin aceasta, cei trei evrei au redobândit favoarea regelui şi „au fost înălţaţi la mare cinste în ţinutul Babilonului“. — Daniel 3:28–30.

 CREDINŢA ŞI FOCUL ÎNCERCĂRILOR ASTĂZI

22. Cum se confruntă slujitorii lui Iehova din prezent cu situaţii similare celor cu care s-au confruntat Şadrac, Meşac şi Abed-Nego?

²² Astăzi, închinătorii lui Iehova se confruntă cu situaţii similare celor cu care s-au confruntat Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Este adevărat că poporul lui Dumnezeu nu mai este exilat în sens literal. Totuşi, Isus a spus că continuatorii săi „nu sunt din lume“ (Ioan 17:14). Ei sunt „străini“ în sensul că nu adoptă obiceiurile, atitudinile şi practicile nescripturale ale celor din jur. Aşa cum a scris apostolul Pavel, creştinii trebuie să „înceteze să se modeleze potrivit acestui sistem de lucruri“. — Romani 12:2, NW.

23. Cum au dovedit cei trei evrei fermitate, şi cum pot creştinii de astăzi să le urmeze exemplul?

²³ Cei trei evrei au refuzat să se lase modelaţi de sistemul babilonian. Nici chiar instruirea minuţioasă în înţelepciunea caldeenilor nu i-a influenţat. Poziţia lor în ceea ce priveşte închinarea nu a fost negociabilă, ei fiindu-i loiali lui Iehova. Creştinii de astăzi trebuie să fie la fel de fermi. Ei nu trebuie să se ruşineze pentru că se deosebesc de oamenii din lume. Nu încape îndoială, „lumea trece, şi pofta ei“ la fel (1 Ioan 2:17). Aşadar, ar fi o dovadă de nesăbuinţă şi ar fi inutil să ne conformăm acestui sistem de lucruri muribund.

24. În ce privinţă poate fi comparată poziţia creştinilor adevăraţi cu aceea adoptată de cei trei evrei?

²⁴ Creştinii trebuie să se ferească de orice formă de idolatrie, inclusiv de formele subtile * (1 Ioan 5:21). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au rămas în picioare în faţa imaginii de aur cu o atitudine care dovedea ascultare şi respect, însă ei au înţeles că faptul de a se înclina înaintea imaginii reprezenta mai mult decât un simplu gest de respect. Acesta era un act de închinare, iar înfăptuirea lui avea să stârnească  mânia lui Iehova (Deuteronomul 5:8–10). John Walvoord a scris: „A fost, de fapt, un fel de salut al drapelului, deşi, din cauza interdependenţei dintre loialitatea faţă de religie şi cea faţă de ţară, acesta este posibil să fi avut şi o nuanţă religioasă“. În prezent, creştinii adevăraţi adoptă o poziţie la fel de fermă împotriva idolatriei.

25. Ce învăţăminte aţi tras din relatarea adevărată despre cele trăite de Şadrac, Meşac şi Abed-Nego?

²⁵ Relatarea biblică despre Şadrac, Meşac şi Abed-Nego oferă o veritabilă lecţie practică tuturor celor hotărâţi să manifeste devoţiune exclusivă faţă de Iehova. Cu siguranţă că apostolul Pavel s-a gândit la aceşti trei evrei când a vorbit despre mulţi care au exercitat credinţă, inclusiv despre cei ce „au stins puterea focului“ (Evrei 11:33, 34). Iehova îi va răsplăti pe toţi cei ce imită această credinţă. Cei trei evrei au fost eliberaţi din cuptorul în care ardea focul, dar putem fi siguri că el îi va învia pe toţi cei loiali care şi-au pierdut viaţa datorită păstrării integrităţii şi îi va binecuvânta cu viaţă veşnică. Şi într-o situaţie şi în cealaltă, Iehova „păzeşte sufletele sfinţilor Săi [celor care îi sunt loiali, NW] şi-i scapă din mâna celor răi“. — Psalmul 97:10.

[Note de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• De ce au refuzat Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să se închine înaintea imaginii înălţate de Nebucadneţar?

• Cum a reacţionat Nebucadneţar la poziţia adoptată de cei trei evrei?

• Cum i-a răsplătit Iehova pe cei trei evrei pentru credinţa lor?

• Ce aţi învăţat acordând atenţie relatării despre Şadrac, Meşac şi Abed-Nego?

[Întrebări de studiu]

 [Ilustraţie pe toată pagina 68]

 [Legenda ilustraţiilor de la pagina 70]

1. Templu-turn (zigurat) din Babilon

2. Templu dedicat lui Marduk

3. Placă de bronz reprezentându-i pe zeii Marduk (în stânga) şi Nebo (în dreapta) stând în picioare pe dragoni

4. Camee reprezentându-l pe Nebucadneţar, renumit pentru edificiile pe care le-a construit

 [Ilustraţie pe toată pagina 76]

 [Ilustraţie pe toată pagina 78]