Iehova ne învaţă spre binele nostru
Capitolul nouă
Iehova ne învaţă spre binele nostru
1. Cum reacţionează cei înţelepţi la cuvintele lui Iehova?
CÂND vorbeşte Iehova, oamenii înţelepţi ascultă cu un deosebit respect şi se conformează cuvintelor sale. Iehova este profund interesat de bunăstarea slujitorilor săi. De aceea, tot ce spune el este spre binele nostru. De exemplu, cât de încurajatoare sunt următoarele cuvinte cu care s-a adresat Iehova în vechime poporului său de legământ: „O, dacă ai da cu adevărat atenţie poruncilor mele“ (Isaia 48:18, NW). Valoarea demonstrată a învăţăturilor lui Dumnezeu ar trebui să ne îndemne să-i dăm ascultare şi să ne lăsăm îndrumaţi de el. Profeţiile care s-au împlinit înlătură orice îndoială legată de hotărârea lui Iehova de a-şi duce la îndeplinire promisiunile.
2. Pentru cine au fost consemnate cuvintele din Isaia 48, şi cine mai poate trage foloase din ele?
2 După cât se pare, cuvintele pe care le găsim în capitolul 48 din cartea lui Isaia au fost scrise pentru evreii care urmau să fie exilaţi în Babilon. În plus, aceste cuvinte conţin un mesaj pe care creştinii de astăzi nu îl pot ignora. În Isaia, capitolul 47, Biblia a prezis căderea Babilonului. Acum Iehova explică ce va face pentru evreii exilaţi în acest oraş. Ipocrizia poporului său ales şi încăpăţânarea cu care evreii refuză să creadă în promisiunile sale îl întristează pe Iehova. Cu toate acestea, el vrea să-i instruiască spre binele lor. El prezice o perioadă de rafinare care va fi urmată de restabilirea în patrie a unei rămăşiţe fidele.
3. Ce era greşit în închinarea Israelului?
3 Cât de mult s-a îndepărtat poporul lui Iehova de închinarea pură! Cuvintele cu care începe Isaia îndeamnă la reflecţie: „Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtaţi numele lui Israel şi care aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, care aţi jurat pe Numele DOMNULUI [lui Iehova, NW] şi care chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici în dreptate. Căci ei îşi iau numele de la cetatea sfântă şi se bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este DOMNUL oştirilor“ (Isaia 48:1, 2). Câtă ipocrizie! Pentru ei ‘a jura pe numele lui Iehova’ nu însemna decât a folosi numele lui Dumnezeu într-un mod formal (Ţefania 1:5). Înainte de a fi exilaţi în Babilon, evreii i se închinau lui Iehova în „cetatea sfântă“, adică în Ierusalim. Dar închinarea lor nu era sinceră. Inima le era foarte departe de Dumnezeu, iar actele lor de închinare nu erau nici „în adevăr, nici în dreptate“. Ei nu aveau credinţa pe care o avuseseră patriarhii. — Maleahi 3:7.
4. Ce fel de închinare îi este plăcută lui Iehova?
4 Cuvintele lui Iehova ne amintesc că închinarea nu trebuie să fie formală, ci trebuie adusă din toată inima. Un serviciu simbolic — îndeplinit, probabil, doar pentru a mulţumi pe cineva sau pentru a-i impresiona pe alţii — nu constituie „fapte de devoţiune sfântă“ (2 Petru 3:11). Simplul fapt că o persoană spune că este creştină nu înseamnă neapărat că închinarea ei este acceptată de Dumnezeu (2 Timotei 3:5). Este esenţial să recunoaştem că Iehova există, dar lucrul acesta nu este decât începutul. Iehova doreşte o închinare adusă din toată inima, o închinare motivată de o profundă iubire şi apreciere. — Coloseni 3:23.
Sunt prezise lucruri noi
5. Care sunt câteva dintre „cele dintâi lucruri“ prezise de Iehova?
5 Probabil că evreilor din Babilon trebuia să li se împrospăteze memoria. De aceea, Iehova le aminteşte încă o dată că el este Dumnezeul profeţiei adevărate: „De mult am vestit cele dintâi lucruri, din gura Mea au ieşit şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat şi s-au împlinit“ (Isaia 48:3). „Cele dintâi lucruri“ sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a înfăptuit deja, cum ar fi eliberarea israeliţilor din Egipt şi oferirea Ţării Promise ca moştenire (Geneza 13:14, 15; 15:13, 14). Aceste preziceri au ieşit din gura lui Dumnezeu. Ele sunt de origine divină. Dumnezeu face ca oamenii să audă decretele sale, iar lucrurile pe care le aud ar trebui să-i determine să fie ascultători (Deuteronomul 28:15). Pentru a duce la îndeplinire ceea ce a prezis, El acţionează rapid. Faptul că Iehova este Cel Atotputernic e o garanţie că scopul său se împlineşte. — Iosua 21:45; 23:14.
6. Cât de ‘îndărătnici şi răzvrătiţi’ au devenit evreii?
6 Poporul lui Iehova a devenit ‘îndărătnic şi răzvrătit’ (Psalmul 78:8). Dumnezeu îi spune în mod direct: „Eşti încăpăţânat . . . gâtul îţi este un drug de fier şi . . . ai o frunte de bronz“ (Isaia 48:4). Evreii sunt încăpăţânaţi sau inflexibili ca metalele. Acesta este unul dintre motivele pentru care Iehova revelează lucrurile înainte ca ele să se întâmple. În caz contrar, poporul său va spune despre lucrurile pe care le-a făcut Iehova: „Idolul meu le-a făcut, chipul meu sculptat sau chipul meu turnat le-a poruncit!“ (Isaia 48:5). Vor avea vreun efect asupra evreilor infideli cuvintele pe care le rosteşte acum Iehova? Dumnezeu le spune: „Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi? . . . Te-am făcut să auzi lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine: ele sunt create acum şi nu fac parte din trecut; înaintea zilei de azi n-aveai nici o cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: «Iată, le ştiam»“. — Isaia 48:6, 7.
7. Ce vor trebui să recunoască evreii exilaţi, şi la ce se pot aştepta ei?
7 Cu mult timp înainte, Isaia a consemnat profeţia despre căderea Babilonului. Acum, fiind exilaţi în Babilon, evreilor li se porunceşte în mod profetic să mediteze la împlinirea profeţiei. Pot ei să nege că Iehova este Dumnezeul profeţiilor care se împlinesc? Şi, întrucât locuitorii lui Iuda au văzut şi au auzit că Iehova este un Dumnezeu al adevărului, nu trebuie să le spună ei şi altora acest adevăr? Cuvântul revelat al lui Iehova prezice lucruri noi care nu s-au întâmplat încă, cum ar fi cucerirea Babilonului de către Cirus şi eliberarea evreilor (Isaia 48:14–16). Aparent, aceste evenimente uluitoare vor veni pe neaşteptate. Nimeni nu ar fi putut să le prevadă observând doar evoluţia evenimentelor mondiale. Ele se vor petrece fără vreo cauză evidentă. Cine va produce aceste evenimente? Întrucât Iehova le prezice cu aproape 200 de ani mai înainte, răspunsul este clar.
8. Ce lucruri noi aşteaptă creştinii de astăzi, şi de ce au ei o încredere deplină în cuvântul profetic al lui Iehova?
8 În plus, Iehova îşi duce la îndeplinire cuvântul potrivit propriului său calendar. Profeţiile care s-au împlinit sunt o dovadă că el a fost singurul Dumnezeu adevărat pentru evreii din vechime şi este singurul Dumnezeu adevărat pentru creştinii de astăzi. Numeroasele profeţii care s-au împlinit în trecut — „cele dintâi lucruri“ — sunt o asigurare că noile lucruri promise de Iehova — „marele necaz“ care se apropie, supravieţuirea unei „mari mulţimi“ din acest necaz, „pământul nou“, precum şi multe alte lucruri — vor deveni realitate (Revelaţia 7:9, 14, 15; 21:4, 5; 2 Petru 3:13). Această asigurare îi stimulează pe oamenii sinceri de astăzi să vorbească cu zel despre El. Ei împărtăşesc sentimentele psalmistului, care a spus: „Am vestit dreptatea în adunarea cea mare; iată, nu mi-am închis buzele. Tu ştii lucrul acesta, DOAMNE“. — Psalmul 40:9.
Iehova manifestă stăpânire de sine
9. Cum a fost naţiunea Israel ‘transgresoare din pântece’?
9 Neîncrederea cu care au privit evreii profeţiile lui Iehova i-a împiedicat să dea ascultare avertismentelor sale. De aceea, el le spune în continuare: „În plus, nu ai auzit, nici nu ai ştiut şi nici după aceea urechea ta nu a fost deschisă. Căci ştiu bine că te-ai purtat ca un trădător în orice privinţă şi ai fost numit «transgresor din pântece»“ (Isaia 48:8, NW). Iuda şi-a astupat urechile ca să nu audă veştile îmbucurătoare de la Iehova (Isaia 29:10). Modul în care a acţionat poporul de legământ al lui Dumnezeu demonstrează că naţiunea era ‘transgresoare din pântece’. De-a lungul întregii sale istorii, Israelul a demonstrat că este o naţiune răzvrătită. Transgresarea şi trădarea sunt păcate înrădăcinate ale poporului, nu doar nişte greşeli făcute din când în când. — Psalmul 95:10; Maleahi 2:11.
10. De ce se va stăpâni Iehova?
10 Mai există vreo speranţă? Bineînţeles că da. Chiar dacă Iuda a fost răzvrătită şi trădătoare, Iehova este întotdeauna fidel şi adevărat. Din consideraţie pentru măreţul său nume, el îşi va controla întotdeauna mânia. Iată ce spune el: „De dragul numelui meu îmi voi reţine mânia şi pentru lauda mea mă voi stăpâni faţă de tine ca să nu fii tăiat“ (Isaia 48:9, NW). Ce diferenţă! Poporul lui Iehova — atât israeliţii, cât şi iudeii — i-a fost infidel. Dar Iehova îşi va sfinţi numele, acţionând într-un mod care va fi spre lauda şi onoarea numelui său. Din acest motiv, el nu îşi va tăia poporul ales. — Ioel 2:13, 14.
11. De ce nu va permite Dumnezeu ca poporul său să fie distrus complet?
11 Persoanele sincere dintre evreii exilaţi reacţionează la mustrările lui Dumnezeu şi iau hotărârea de a asculta de învăţăturile sale. Pentru acestea, următoarea declaraţie este foarte încurajatoare: „Iată, te-am curăţat, dar nu ca argintul; te-am încercat în cuptorul întristării. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine voi lucra. Căci, cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea“ (Isaia 48:10, 11). Încercările grele — cum sunt cele din „cuptorul întristării“ — pe care Iehova le-a permis să vină asupra israeliţilor i-au încercat şi i-au rafinat, scoţând la iveală ce era în inima lor. Ceva similar se întâmplase cu câteva secole mai înainte când Moise le-a spus strămoşilor lor: „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care DOMNUL Dumnezeul tău te-a condus în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să cunoască ce era în inima ta, dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui“ (Deuteronomul 8:2). În pofida atitudinii rebele a evreilor, Iehova nu a distrus atunci naţiunea şi nici acum nu o va distruge de tot. Astfel numele şi onoarea sa vor fi preamărite. Dacă poporul lui ar pieri ucis de babilonieni, el nu ar mai fi fidel legământului său, iar numele lui ar fi profanat. S-ar putea crede că Dumnezeul Israelului nu are putere să-şi salveze poporul. — Ezechiel 20:9.
12. Cum au fost rafinaţi creştinii adevăraţi pe parcursul primului război mondial?
12 Şi în zilele noastre, poporul lui Iehova a trebuit să fie rafinat. La începutul secolului al XX-lea, majoritatea persoanelor din micul grup de Studenţi în Biblie i-au slujit lui Dumnezeu din dorinţa sinceră de a-i fi plăcuţi lui, însă unii au avut motivaţii greşite, cum ar fi dorinţa de a ieşi în evidenţă. Înainte ca acest mic grup să se afle în fruntea lucrării de predicare a veştii bune, lucrare care fusese profeţită pentru timpul sfârşitului şi care avea să se desfăşoare la scară mondială, era necesară o purificare (Matei 24:14). Profetul Maleahi a prezis că o asemenea rafinare urma să fie realizată cu ocazia venirii lui Iehova la templul său (Maleahi 3:1–4). Cuvintele lui s-au împlinit în 1918. În timp ce primul război mondial era în toi, adevăraţii creştini au trecut printr-o perioadă de grele încercări. Acestea au culminat cu arestarea lui Joseph Rutherford, preşedintele de atunci al Societăţii Watch Tower, şi a altor fraţi cu răspundere. Aceşti creştini sinceri au tras foloase din procesul de rafinare. După terminarea primului război mondial, ei au fost mai hotărâţi ca oricând să-i slujească măreţului lor Dumnezeu indiferent care era modul indicat de el.
13. Cum a reacţionat poporul lui Iehova la persecuţiile din anii de după primul război mondial?
13 De atunci, Martorii lui Iehova s-au confruntat de nenumărate ori cu persecuţii dintre cele mai sălbatice. Însă ei nu au pus la îndoială cuvântul Creatorului lor. Dimpotrivă, ei s-au concentrat asupra cuvintelor adresate de apostolul Petru creştinilor persecutaţi din zilele lui: „Sunteţi mâhniţi . . . prin diferite încercări, astfel încât calitatea încercată a credinţei voastre . . . să fie găsită drept motiv de laudă, glorie şi onoare la revelarea lui Isus Cristos“ (1 Petru 1:6, 7). Aprigele persecuţii nu au distrus integritatea creştinilor adevăraţi, ci au scos la iveală sinceritatea motivaţiilor lor. Ele au adăugat la credinţa lor o calitate încercată şi sunt o dovadă a profunzimii devoţiunii şi iubirii lor. — Proverbele 17:3.
‘Eu sunt Cel dintâi, Eu sunt Cel din urmă’
14. a) În ce sens este Iehova „Cel dintâi“ şi „Cel din urmă“? b) Ce lucrări de putere a realizat Iehova prin intermediul ‘mâinii’ sale?
14 Acum Iehova face poporului său de legământ o invitaţie plină de bunăvoinţă: „Ascultă-Mă, Iacove! Şi Tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel dintâi, şi Eu sunt Cel din urmă. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat împreună“ (Isaia 48:12, 13). Spre deosebire de oameni, Dumnezeu este etern şi neschimbător (Maleahi 3:6). În Revelaţia, Iehova declară: „Eu sunt Alfa şi Omega, primul şi ultimul, începutul şi sfârşitul“ (Revelaţia 22:13). Înainte de Iehova nu a existat nici un Dumnezeu atotputernic şi după el nu va exista nici unul. El este Cel Suprem şi Cel Etern, Creatorul. „Mâna“ lui — puterea sa în acţiune — a aşezat pământul pe temeliile lui şi a întins cerul înstelat (Iov 38:4; Psalmul 102:25). Când cheamă lucrările sale de creaţie, acestea sunt gata să-i slujească. — Psalmul 147:4.
15. În ce sens l-a ‘iubit’ Iehova pe Cirus şi cu ce scop?
15 Atât evreilor, cât şi neevreilor le este adresată o invitaţie solemnă: „Strângeţi-vă cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care DOMNUL îl iubeşte va împlini voia Lui împotriva Babilonului şi braţul lui va apăsa asupra caldeenilor. Eu, Eu am vorbit, şi Eu l-am şi chemat; Eu l-am adus, şi calea lui va prospera“ (Isaia 48:14, 15). Numai Iehova este atotputernic şi capabil să prezică cu exactitate evenimentele viitoare. Nici unul dintre „ei“, adică nici un idol fără valoare, nu poate spune aceste lucruri. Iehova, nu idolii, ‘l-a iubit’ pe Cirus — adică Iehova l-a ales pentru un scop special (Isaia 41:2; 44:28; 45:1, 13; 46:11). El a prezis apariţia lui Cirus pe scena lumii şi l-a desemnat să fie viitorul cuceritor al Babilonului.
16, 17. a) De ce se poate spune că prezicerile lui Dumnezeu nu au fost spuse în ascuns? b) Cum îşi face Iehova cunoscute scopurile astăzi?
16 Iehova spune în continuare pe un ton afectuos: „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la originea acestor lucruri, am fost de faţă“ (Isaia 48:16a). Prezicerile lui Iehova nu au fost spuse în ascuns sau dezvăluite numai câtorva iniţiaţi. Profeţii lui Iehova au vorbit în mod deschis în numele lui Dumnezeu (Isaia 61:1). Ei au declarat public care este voinţa lui Dumnezeu. De exemplu, evenimentele legate de Cirus nu erau o noutate sau ceva neprevăzut pentru Dumnezeu. Cu aproape 200 de ani mai înainte, Dumnezeu le-a prezis în mod deschis prin Isaia.
17 Astăzi, la fel ca în trecut, Iehova nu îşi ţine ascunse scopurile. Milioane de oameni din sute de ţări şi insule ale mării proclamă din casă în casă, pe străzi şi oriunde pot avertismentul despre apropiatul sfârşit al actualului sistem de lucruri şi vestea bună despre binecuvântările pe care le va aduce Regatul lui Dumnezeu. Într-adevăr, Iehova este un Dumnezeu care îşi face cunoscute scopurile.
‘Daţi atenţie poruncilor mele’
18. Care este dorinţa lui Iehova pentru poporul său?
18 Împuternicit de spiritul lui Iehova, profetul declară: „Stăpânul DOMNUL m-a trimis, şi Duhul Său. Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: «Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi»“ (Isaia 48:16b, 17). Această dovadă a grijii iubitoare a lui Iehova ar trebui să constituie o nouă asigurare pentru naţiunea lui Israel că Dumnezeu o va elibera din Babilon. El este Răscumpărătorul ei (Isaia 54:5). Dorinţa fierbinte a lui Iehova este ca israeliţii să-şi restabilească relaţiile cu el şi să respecte poruncile sale. Închinarea adevărată are la bază ascultarea de instrucţiunile divine. Israeliţii nu pot umbla pe ‘calea pe care trebuie să meargă’ decât dacă sunt învăţaţi care este calea cea dreaptă.
19. Ce invitaţie călduroasă face Iehova?
19 Dorinţa lui Iehova ca poporul său să evite nenorocirea şi să se bucure de viaţă este frumos exprimată prin următoarele cuvinte: „O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta ca valurile mării“ (Isaia 48:18). Ce invitaţie călduroasă din partea Creatorului atotputernic (Deuteronomul 5:29; Psalmul 81:13)! În loc să meargă în captivitate, israeliţii pot avea pace, care va fi la fel de abundentă ca apa unui fluviu (Psalmul 119:165). Faptele lor de dreptate pot fi la fel de numeroase ca valurile mării (Amos 5:24). Fiind sincer interesat de ei, Iehova se adresează israeliţilor, arătându-le cu iubire calea pe care trebuie să umble. O, măcar dacă ar fi ascultat!
20. a) Chiar dacă israeliţii s-au răzvrătit, care este dorinţa lui Dumnezeu cu privire la ei? b) Ce învăţăm despre Iehova din modul în care a tratat el cu Israelul (vezi chenarul de la pagina 133)?
20 Ce binecuvântări i-ar fi aşteptat pe israeliţi dacă se căiau? Iehova spune: „Sămânţa ta ar fi fost ca nisipul şi roadele pântecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit dinaintea Mea“ (Isaia 48:19). Iehova îi aminteşte poporului de promisiunea pe care El i-a făcut-o lui Avraam, promisiune potrivit căreia sămânţa acestuia va deveni numeroasă, „ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării“ (Geneza 22:17; 32:12). Dar aceşti urmaşi ai lui Avraam s-au răzvrătit şi, de aceea, nu mai au dreptul să se bucure de împlinirea promisiunii. Într-adevăr, faptele lor au fost atât de rele, încât, potrivit Legii lui Iehova, ei meritau ca numele naţiunii lor să fie şters (Deuteronomul 28:45). Cu toate acestea, Iehova nu doreşte ca poporul său să fie exterminat şi nu vrea să-l abandoneze de tot.
21. De ce binecuvântări avem parte în prezent dacă urmăm instrucţiunile pe care le dă Iehova?
21 Principiile cuprinse în acest fragment plin de forţă sunt valabile şi pentru închinătorii de astăzi ai lui Dumnezeu. Iehova este Sursa vieţii şi el ştie mai bine ca oricine cum trebuie să ne folosim viaţa (Psalmul 36:9). Îndrumările pe care le primim de la el sunt date nu pentru a ne priva de bucurie, ci spre binele nostru. Creştinii adevăraţi reacţionează favorabil lăsându-se instruiţi de Iehova (Mica 4:2). Instrucţiunile sale ne ocrotesc spiritualitatea şi relaţiile cu el, fiind ca un scut împotriva influenţelor satanice, corupătoare. Când manifestăm apreciere faţă de principiile care stau la baza legilor lui Dumnezeu, ne dăm seama că tot ce ne învaţă Iehova este spre binele nostru. „Poruncile sale nu sunt împovărătoare“, iar cei ce le respectă nu vor fi distruşi. — 1 Ioan 2:17; 5:3.
„Ieşiţi din Babilon“
22. Ce sunt sfătuiţi să facă evreii fideli, şi ce asigurare li se dă?
22 Când Babilonul va cădea, vor fi şi evrei cu o stare corectă a inimii? Vor trage ei foloase de pe urma eliberării aduse de Dumnezeu, se vor întoarce în patria lor şi vor restabili închinarea pură? Prin următoarele cuvinte, Iehova îşi exprimă convingerea că aşa va fi. „Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul caldeenilor! Vestiţi, strigaţi cu glas de veselie, daţi de ştire până la capătul pământului, spuneţi: «DOMNUL a răscumpărat pe robul Său Iacov! Şi ei n-au suferit de sete când El i-a condus prin pustiuri; El a făcut să ţâşnească pentru ei apă din stâncă; El a despicat stânca şi apele s-au revărsat»“ (Isaia 48:20, 21). Prin intermediul unei profeţii, poporul lui Iehova este îndemnat să plece imediat din Babilon (Ieremia 50:8). Vestea că ei au fost răscumpăraţi trebuie anunţată până în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului (Ieremia 31:10). După ieşirea din Egipt, Iehova s-a îngrijit de necesităţile poporului său în timp ce acesta a străbătut ţinuturi deşertice. În mod asemănător, el va avea grijă de slujitorii săi când aceştia se vor întoarce din Babilon în ţara lor. — Deuteronomul 8:15, 16.
23. Cine nu se va bucura de pacea dată de Dumnezeu?
23 Mai exisă un principiu important privitor la actele de salvare ale lui Iehova, pe care evreii nu trebuie să-l uite. Cei ce iubesc dreptatea ar putea suferi din cauza păcatelor lor, dar nu vor fi distruşi. Însă nu aşa stau lucrurile şi cu cei nedrepţi. „«Cei răi n-au pace», zice DOMNUL“ (Isaia 48:22). Păcătoşii care nu se căiesc nu vor primi pacea pe care Dumnezeu le-a rezervat-o celor ce îl iubesc. Actele de salvare nu sunt pentru cei încăpăţânaţi şi răi, nici pentru cei necredincioşi, ci numai pentru cei ce au credinţă (Tit 1:15, 16; Revelaţia 22:14, 15). Cei răi nu au pacea de la Dumnezeu.
24. Ce anume i-a produs o mare bucurie poporului lui Dumnezeu din zilele noastre?
24 În 537 î.e.n., posibilitatea de a pleca din Babilon a fost un motiv de exultare pentru israeliţii fideli. În 1919, când a fost eliberat din captivitatea babiloniană, poporul lui Dumnezeu a simţit o mare bucurie (Revelaţia 11:11, 12). Inima lor s-a umplut de speranţă. Ei s-au folosit de această ocazie pentru a-şi spori activitatea. Într-adevăr, acel mic grup de creştini trebuia să dea dovadă de curaj pentru a se folosi de noile ocazii de a predica într-o lume ostilă. Dar, cu ajutorul lui Iehova, ei au început să predice cu sârguinţă vestea bună. Istoria dovedeşte că Iehova i-a binecuvântat.
25. De ce este important să acordăm o atenţie deosebită decretelor drepte ale lui Dumnezeu?
25 Această parte a profeţiei lui Isaia accentuează faptul că Iehova ne învaţă spre binele nostru. Este foarte important să acordăm o deosebită atenţie decretelor drepte ale lui Dumnezeu (Revelaţia 15:2–4). Dacă ne vom aminti că înţelepciunea şi iubirea sunt două dintre însuşirile esenţiale ale lui Iehova, ne va fi mai uşor să ne conformăm principiilor sale drepte. Toate poruncile lui sunt în folosul nostru. — Isaia 48:17, 18.
[Întrebări de studiu]
[Chenarul şi ilustraţia de la pagina 133]
Dumnezeul Atotputernic se stăpâneşte
„Îmi voi reţine mânia . . . mă voi stăpâni“, le-a spus Iehova israeliţilor apostaţi (Isaia 48:9, NW). Aceste afirmaţii ne ajută să înţelegem că Dumnezeu nu abuzează niciodată de puterea pe care o are, fiind un exemplu perfect pentru noi. Întrucât nimeni nu are o putere mai mare decât Dumnezeu, noi spunem despre el că este omnipotent. În mod potrivit, el îşi atribuie titlul „Atotputernic“ (Geneza 17:1). Fiind Domnul Suveran şi Creatorul universului, Iehova are nu numai o putere nelimitată, ci şi toată autoritatea. De aceea, nimeni nu-şi poate permite să-i oprească mâna sau să-i spună: „Ce faci?“ — Daniel 4:35.
Dumnezeu este încet la mânie chiar şi atunci când trebuie să-şi folosească puterea împotriva duşmanilor săi (Naum 1:3). Iehova îşi poate „reţine mânia“ şi este prezentat în mod potrivit ca fiind „încet la mânie“, deoarece calitatea sa dominantă este iubirea, nu mânia. Când este manifestată, mânia sa este întotdeauna dreaptă, întotdeauna justificată şi întotdeauna controlată. — Exodul 34:6; 1 Ioan 4:8.
De ce acţionează Iehova în felul acesta? Deoarece puterea sa nelimitată este echilibrată în mod perfect de celelalte trei calităţi principale ale sale, şi anume înţelepciunea, dreptatea şi iubirea. El îşi foloseşte puterea întotdeauna în armonie cu aceste calităţi.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 122]
Mesajul lui Isaia despre restabilire le-a oferit o rază de speranţă evreilor fideli aflaţi în exil
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 124]
Evreii aveau tendinţa să atribuie idolilor acţiunile lui Iehova
1. Iştar 2. Friză de ceramică smălţuită de pe Calea Procesională de la Babilon 3. Dragon, simbol al lui Marduk
[Legenda ilustraţiei de la pagina 127]
Un ‘cuptor al întristării’ poate scoate la iveală dacă motivaţiile cu care îi slujim lui Iehova sunt sincere
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 128]
Creştinii adevăraţi au înfruntat cele mai aprige persecuţii
