separat . . . ca blestemat: Adică blestemat de Dumnezeu. Pavel folosește aici o hiperbolă, sau o exagerare, sugerând că era dispus să ia asupra lui blestemul rezervat de Dumnezeu pentru frații săi evrei care îl respinseseră pe promisul Mesia. (Compară cu Ga 3:13.) Pavel arată că era gata să facă tot ce îi stătea în putință pentru a-i ajuta să accepte mijlocul de salvare prevăzut de Dumnezeu.

adopția ca fii: Această expresie este folosită aici în sens figurat cu referire la israeliții naturali. Prin urmare, în acest caz, pare să indice poziția specială de care se bucurau când erau poporul de legământ al lui Dumnezeu. Scripturile ebraice se referă uneori la Israelul literal ca la fiul sau fiii lui Dumnezeu. (Ex 4:22, 23; De 14:1, 2; Is 43:6; Ier 31:9; Os 1:10; 11:1) Totuși, niciun membru al acestei națiuni nu a putut fi cu adevărat fiu al lui Dumnezeu decât după ce Isus și-a dat viața ca jertfă de răscumpărare. În plus, pentru a se bucura de acest statut, el trebuia să accepte jertfa lui Isus și să manifeste credință în ea. (Ioa 1:12, 13; 2Co 6:16-18; Ga 4:4, 5)

serviciul sacru: Sau „închinarea”. Aici este vorba despre serviciul sacru prevăzut în legământul Legii. În Ev 9:1, 6, Pavel a folosit această expresie cu privire la închinarea care se aducea la tabernacol, când legământul Legii era în vigoare, și care includea jertfele oferite în favoarea Israelului. În Ro 12:1, Pavel folosește din nou această expresie, dar cu referire la închinarea pe care i-o aduc creștinii lui Dumnezeu. (Vezi nota de studiu de la Ro 12:1.)

Lăudat să fie pentru totdeauna Dumnezeu, care este deasupra tuturor: Această expresie se referă la Iehova Dumnezeu; ea este un îndemn de a-i aduce laude pentru ceea ce a făcut în favoarea poporului său, inclusiv pentru ceea ce este menționat anterior în acest pasaj. Totuși, unele traduceri redau acest verset într-un mod care lasă să se înțeleagă că Cristos ar fi Dumnezeul Atotputernic, spunând de exemplu: „Cristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu”. Chiar dacă o astfel de redare este posibilă din punct de vedere gramatical, trebuie să se țină cont de context. Pasajul anterior descrie măsurile iubitoare luate de Dumnezeu în folosul poporului său. Apoi, în Ro 9:6-13, Pavel arată că realizarea scopului lui Dumnezeu nu depinde de descendența potrivit cărnii, ci de voința lui Dumnezeu. În versetele 14-18, el menționează mesajul lui Dumnezeu către faraon, consemnat în Ex 9:16, pentru a sublinia că Dumnezeu este deasupra tuturor. În versetele 19-24, Pavel ilustrează superioritatea lui Dumnezeu comparându-l cu un olar care face vase de lut. Astfel, având în vedere întregul context, este logic ca Pavel să se fi referit la Iehova ca fiind „Dumnezeu, care este deasupra tuturor”. În plus, este demn de remarcat că, de cele mai multe ori în scrierile sale, Pavel folosește exprimări de laudă la adresa lui Dumnezeu, nu a lui Cristos Isus. (Ro 11:34-36; 16:27; Ga 1:4, 5; Flp 4:20; 1Ti 1:17) El face o distincție clară între Isus și Iehova Dumnezeu, de exemplu în Ro 15:5, 6, unde îi îndeamnă pe colaboratorii săi creștini: „Să-l glorificați pe Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos”. (2Co 1:3; Ef 1:3) Modul în care Traducerea lumii noi redă Ro 9:5 este susținut și de cuvintele lui Pavel din 1Co 15:27, 28.

Amin: Termen folosit deseori în scrisorile inspirate din Scripturile grecești creștine după o exprimare de laudă la adresa lui Dumnezeu. (Ro 16:27; Ef 3:21; 1Pe 4:11; vezi nota de studiu de la Ro 1:25)

descendenții: Lit. „sămânța”. (Vezi Ap. A2.)

descendența: Sau „descendenții”. Lit. „sămânța”. (Vezi Ap. A2.)

descendența: Vezi nota de studiu de la Ro 9:7.

nu depinde de dorința sau de eforturile cuiva: Lit. „nici de cine vrea, nici de cine aleargă”. Expresia „cine aleargă” este folosită aici în sens figurat cu referire la o persoană care face eforturi pentru a atinge un obiectiv. În scrisorile sale, Pavel a folosit de mai multe ori metafora alergătorului într-o cursă. (1Co 9:24-26; Ga 5:7; Flp 2:16) În acest context, el vorbește despre modul în care Dumnezeu îi alege pe membrii Israelului spiritual. Pavel arată că israeliții naturali se bazau pe faptul că erau descendenți ai lui Avraam și că respectau Legea lui Moise. Ei alergau, sau „urmăreau dreptatea”, într-un mod greșit. (Ro 9:30-32) Membrii adevăratului „Israel”, adică ai Israelului spiritual, nu trebuiau să se bazeze pe propriile eforturi sau realizări, ci pe îndurarea lui Dumnezeu. (Ro 9:6, 7) Desigur, era nevoie ca ei să facă eforturi în serviciul adus lui Dumnezeu, însă, fără îndurarea lui, toate eforturile lor ar fi fost zadarnice.

în Scripturi i se spune faraonului: Lit. „Scriptura îi spune faraonului”. În continuare, Pavel citează din Ex 9:16. Cuvintele citate fac parte dintr-un mesaj pe care Iehova i l-a transmis faraonului prin intermediul lui Moise. (Ex 9:13-19) Însă Pavel personifică ‘Scriptura’, prezentând-o ca și cum ea i-ar fi adresat aceste cuvinte faraonului. Pavel folosește o personificare similară în Ro 3:19, unde afirmă: „Toate lucrurile pe care le spune Legea le spune celor ce sunt sub Lege”. Folosirea personificării în aceste contexte este potrivită întrucât Scripturile ebraice, inclusiv Legea, erau considerate Cuvântul lui Dumnezeu – Dumnezeu însuși vorbea prin ele. În mod asemănător, Isus a personificat uneori spiritul sfânt al lui Dumnezeu, spunând că el „va învăța” și „va depune mărturie”. (Ioa 14:26; 15:26)

te-am lăsat în viață: Multe traduceri redau această expresie prin „te-am ridicat” sau „te-am înălțat”, ceea ce ar putea transmite ideea că Dumnezeu l-a întronat pe faraon. Totuși, Pavel citează aici din Ex 9:16, al cărui context clarifică sensul expresiei. Când a anunțat a șaptea plagă, Dumnezeu i-a spus faraonului: „Până acum aș fi putut să-mi întind mâna ca să vă lovesc . . . și ai fi fost șters de pe fața pământului”. (Ex 9:15) Dar, în loc să-l lovească pe faraon, Dumnezeu a ales să-i cruțe viața, spunându-i: „Te-am lăsat în viață [lit. te-am ținut în picioare]”. (Ex 9:16) De asemenea, este demn de remarcat că Septuaginta traduce cuvintele adresate de Iehova faraonului prin „te-am păstrat”. Așadar, atât contextul din Exodul, cât și redarea din Septuaginta conduc la următoarea concluzie: termenul grecesc folosit în Ro 9:17 transmite ideea că Dumnezeu l-a lăsat în viață pe faraon până când i-a arătat puterea Sa.

numele meu să fie proclamat pe tot pământul: Pavel citează aici din Ex 9:16. Cuvintele sale fac parte din mesajul pe care Iehova i l-a transmis faraonului prin intermediul lui Moise după a șasea plagă. (Ex 9:8-15) În Biblie, cuvântul „nume” face uneori referire la persoana însăși, la reputația ei și la tot ce dezvăluie acea persoană despre sine. (Ex 34:5, 6; vezi notele de studiu de la Mt 6:9; Ioa 17:6, 26) Biblia evidențiază cu consecvență importanța sfințirii și justificării numelui lui Dumnezeu. De exemplu, psalmistul s-a rugat: „Să se știe că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul!”. (Ps 83:18) În cartea Ezechiel, expresia „vor [veți] ști că eu sunt Iehova” apare de peste 50 de ori. (Eze 6:7; 38:23) Isus și-a învățat discipolii să se roage ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit. (Mt 6:9) Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să declare public numele lui Dumnezeu. (Ev 13:15) Iar în Re 15:4 se pune întrebarea: „Cine nu se va teme de tine, Iehova, și nu va glorifica numele tău?”.

olarul: Meșteșugar care face oale, farfurii și alte vase din lut. Termenul grecesc kerameús provine dintr-o rădăcină care înseamnă „a amesteca”, indicând probabil că argila trebuie amestecată cu apă pentru a fi modelată. Termenul ebraic pentru „olar” (yôţér) înseamnă literalmente „cel care dă formă (modelează)”. În Scripturile ebraice, autoritatea, sau dreptul, olarului asupra lutului este menționată de multe ori pentru a ilustra autoritatea suverană a lui Dumnezeu asupra oamenilor și a națiunilor. (Is 29:16; 45:9; 64:8; Ier 18:1-12)

vase: În acest verset, Pavel continuă ilustrarea despre olar. (Vezi nota de studiu de la Ro 9:21.) Termenul grecesc skeúos se referă la recipiente de diverse tipuri. Însă în Scripturi este folosit deseori în sens figurativ cu referire la oameni. (Fa 9:15, n.s.; 2Ti 2:20, 21, n.s.) De exemplu, creștinii sunt comparați cu niște vase de lut care conțin o comoară glorioasă: serviciul care le-a fost încredințat. (2Co 4:1, 7) Aici, în Ro 9:21-23, se arată că Dumnezeu nu îi distruge imediat pe oamenii răi (numiți vase ale mâniei) pentru a le oferi timp celor cu o dispoziție corectă să fie modelați și să devină „vase ale îndurării”. (Ro 9:23)

Isaia spune despre Israel: Aici și în versetul următor, Pavel citează din Is 10:22, 23. Acele versete au prezis ceea ce s-a întâmplat în 607 î.e.n., când Iehova a folosit Imperiul Babilonian pentru a executa judecata asupra Israelului. Întreaga țară, inclusiv Ierusalimul, a căzut în mâinile invadatorilor. Evreii au fost duși captivi în Babilon, unde au stat 70 de ani. Apoi, „numai o rămășiță” s-a întors la Ierusalim pentru a restabili închinarea adevărată. Aici, în scrisoarea către romani, Pavel arată că această profeție a mai avut o împlinire, în secolul I e.n. Atunci, relativ puțini evrei, „o rămășiță”, au devenit continuatori ai lui Isus și s-au întors la Iehova în sens spiritual. (Ro 11:4, 5) Ulterior, acestora li s-au alăturat credincioși neevrei, formând împreună o națiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu”. (Ga 6:16)

Iehova: În textul ebraic original, în Is 10:23, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C1.)

în mod complet și fără întârziere: Pavel citează aici Is 10:22, 23 din Septuaginta. Această profeție s-a împlinit atât în 607 î.e.n., cât și în 70 e.n., când Iehova și-a executat judecata asupra Ierusalimului în mod complet și fără întârziere.

Iehova: În textul ebraic original, în Is 1:9, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C1.)

Iehova al armatelor: Această expresie își are originile în Scripturile ebraice, unde apare, cu mici variații, de 283 de ori, prima ocurență fiind în 1Sa 1:3. Ea este formată din Tetragramă și termenul ebraic pentru „armate”, țevaʼốt. În Scripturile grecești creștine, expresia grecească echivalentă apare de două ori, aici și în Iac 5:4. În aceste pasaje, Pavel și Iacov citează sau fac referire la profeții din Scripturile ebraice. În ambele cazuri, termenul ebraic țevaʼốt („armate”) este transliterat Sabaṓth în greacă. Deși manuscrisele grecești disponibile spun literalmente „Domnul Savaot” (în greacă, Kýrios Sabaṓth), un lexicon arată că Sabaṓth face parte dintr-un „nume atribuit lui Dumnezeu . . . =יהוה צְבָאוֹת [YHWH țevaʼốt] Yahweh Domnul Armatelor, Domnul Oștirilor”. (A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, ediția a III-a) Alte motive pentru care Traducerea lumii noi folosește numele „Iehova” sunt prezentate în Ap. C1.

armatelor: Sau „armatelor cerești”. Termenul grecesc Sabaṓth reprezintă transliterarea ebraicului țevaʼốt, pluralul termenului țaváʼ, care înseamnă în esență o armată de soldați, sau forțe combatante. (Ge 21:22; De 20:9; vezi nota de studiu de la Iehova al armatelor, din acest verset) Din câte se pare, armatele din expresia „Iehova al armatelor” sunt în principal, dacă nu exclusiv, forțe îngerești. Astfel, expresia evidențiază puterea pe care o deține Conducătorul Suveran al universului, ce are sub comanda sa vaste armate de ființe spirituale. (Ps 103:20, 21; 148:1, 2; Is 1:24; Ier 32:17, 18) Totuși, unii bibliști sugerează că termenul „armate” se referă nu doar la forțele îngerești, ci și la armata israelită și la corpurile cerești inanimate.

descendență: Vezi nota de studiu de la Ro 9:7.

pe ea: Adică pe acea piatră simbolică menționată în Is 28:16, de unde citează Pavel. Modul în care este aplicată profeția lui Isaia în Ro 10:11 și în 1Pe 2:6 arată clar că această piatră îl reprezintă pe Isus Cristos. Prin urmare, pronumele grecesc folosit aici ar putea fi redat și prin „el”. Așa este tradus în Ro 10:11, unde Pavel citează o parte din aceeași profeție a lui Isaia, fără a menționa însă ‘piatra’. Așadar, cuvintele inspirate ale lui Isaia, Pavel și Petru constituie o garanție că oricine manifestă credință în Isus nu va fi dezamăgit.

nu va fi dezamăgit: Pavel citează Is 28:16 din Septuaginta. Expresia grecească folosită aici înseamnă în esență „nu va rămâne de rușine”, „nu va fi făcut de rușine”. Aceasta evidențiază că cei care manifestă credință în Isus Cristos, piatra simbolică menționată în profeția lui Isaia, nu vor simți rușinea și dezamăgirea de care vor avea parte cei a căror credință se va dovedi zadarnică. Aceeași expresie este folosită în Ro 10:11 și în 1Pe 2:6.