Către galateni 2:1-21

2  Apoi, după 14 ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba,+ luându-l cu mine și pe Tit.+ 2  Am urcat în urma unei revelații și le-am prezentat fraților vestea bună pe care o predic în mijlocul națiunilor. Însă am făcut acest lucru în particular, înaintea bărbaților care se bucurau de mult respect, ca să mă asigur că nu alergam sau nu alergasem în zadar. 3  Dar nici chiar Tit,+ care mă însoțea, n-a fost obligat să se circumcidă,+ deși era grec. 4  Această problemă s-a ridicat din cauza fraților falși introduși pe ascuns,+ care s-au infiltrat printre noi ca să spioneze libertatea+ pe care o avem în unitate cu Cristos Isus și să ne înrobească de tot.+ 5  Însă noi nu am cedat și nu ne-am supus lor,+ nu, nici măcar o clipă*, pentru ca voi să puteți rămâne în adevărul veștii bune. 6  Dar cei considerați a fi importanți+ – indiferent cine erau, pentru mine nu contează, căci Dumnezeu nu judecă după înfățișare – , da, acei bărbați care se bucurau de mult respect nu mi-au împărtășit nimic nou. 7  Dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată vestea bună pentru cei necircumciși,+ așa cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși – 8  fiindcă cel care i-a dat lui Petru puterea să fie apostol la cei circumciși mi-a dat și mie puterea să fiu apostol la cei din națiuni+ – , 9  și când au înțeles că mi s-a dat bunătate nemeritată,+ Iacov,+ Chifa* și Ioan, cei considerați stâlpi, au dat mâna dreaptă cu mine și cu Barnaba+ în semn de colaborare, pentru ca noi să mergem la națiuni, iar ei la cei circumciși. 10  Ei ne-au cerut doar să ne aducem aminte de săraci, ceea ce m-am și străduit să fac.+ 11  Dar, când Chifa*+ a venit în Antiohia,+ l-am înfruntat*, fiindcă era clar că greșea*. 12  Căci, înainte să vină unii de la Iacov,+ el mânca împreună cu oamenii din națiuni.+ Însă, când au venit ei, nu a mai făcut acest lucru și a stat deoparte, temându-se de cei din grupul celor circumciși.+ 13  Ceilalți iudei i s-au alăturat și ei în această ipocrizie, astfel că până și Barnaba a fost atras în ipocrizia lor. 14  Dar, când am văzut că nu umblau în armonie cu adevărul veștii bune,+ i-am spus lui Chifa* înaintea tuturor: „Dacă tu, deși ești iudeu, trăiești ca națiunile, nu ca iudeii, de ce îi obligi pe oamenii națiunilor să trăiască după obiceiurile iudaice?”.+ 15  Noi, care suntem iudei din naștere, nu păcătoși din națiuni, 16  știm că omul nu este declarat drept prin lucrările legii, ci numai prin credința+ în Isus Cristos.+ Astfel, noi am crezut în Cristos Isus, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos și nu prin lucrările legii, fiindcă nimeni* nu va fi declarat drept prin lucrările legii.+ 17  Acum, dacă și noi, căutând să fim declarați drepți prin Cristos, am fost găsiți păcătoși, este oare Cristos slujitor al păcatului? Nicidecum! 18  Dacă zidesc din nou tocmai lucrurile pe care altădată le-am dărâmat, dovedesc că încalc legea. 19  Căci prin lege am murit față de lege,+ ca să fiu viu față de Dumnezeu. 20  Sunt țintuit pe stâlp cu Cristos.+ Nu mai sunt eu cel care trăiește,+ ci Cristos trăiește în unitate cu mine. Într-adevăr, viața pe care o trăiesc acum în acest corp* o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu,+ care m-a iubit și s-a dat pe sine pentru mine.+ 21  Eu nu resping bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu,+ fiindcă, dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar.+

Note de subsol

Lit. „un ceas”.
Numit și Petru.
Sau „era de condamnat”.
Sau „m-am împotrivit lui fățiș”.
Numit și Petru.
Numit și Petru.
Lit. „nicio carne”.
Lit. „în carne”.

Note de studiu

Multimedia

Antiohia din Siria, unul dintre primele centre ale activității creștine
Antiohia din Siria, unul dintre primele centre ale activității creștine

Antiohia din Siria a fost capitala provinciei romane Siria. În secolul întâi, Antiohia din Siria, Roma și Alexandria erau considerate cele mai importante orașe din Imperiul Roman. Orașul era construit pe malul estic al fluviului Orontes (1) și, inițial, cuprindea și o insulă (2). La câțiva kilometri de acest oraș, în aval, se găsea portul Seleucia. Antiohia se putea lăuda cu hipodromul (3) său, destinat curselor de cai și de care, unul dintre cele mai mari de la vremea aceea. Antiohia era renumită pentru impunătorul său drum străjuit de coloane (4), pe care Irod cel Mare l-a pavat cu marmură. Mai târziu, Tiberiu Cezar i-a adăugat colonade acoperite și l-a decorat cu mozaicuri și statui. În acest oraș multicultural exista o mare comunitate de evrei (5). Mulți dintre aceștia au devenit creștini. Antiohia a fost primul loc în care discipolii lui Isus au fost numiți creștini. (Fa 11:26) Cu timpul, mulți neevrei au acceptat adevărul. În aproximativ 49 e.n., când a apărut problema circumciziei, o delegație din care făceau parte Pavel și Barnaba a fost trimisă la corpul de guvernare din Ierusalim pentru a primi îndrumare. (Fa 15:1, 2, 30) Antiohia a fost punctul de plecare al lui Pavel în toate cele trei călătorii misionare. (Fa 13:1-3; 15:35, 40, 41; 18:22, 23) Harta alăturată cuprinde o schiță cu zidurile orașului, așa cum au fost ele pe parcursul mai multor secole.