A doua carte a lui Samuel 14:1-33
14 Ioab, fiul Țeruiei,+ și-a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom.+
2 Ioab a trimis deci la Tecoa+ și a chemat de acolo o femeie înțeleaptă și i-a zis: „Poartă-te ca și cum ai ține doliu, te rog, și pune-ți veșminte de doliu. Nu te unge cu ulei+ și fii ca o femeie care ține de mult timp doliu după un mort.
3 Apoi intră la rege și spune-i cuvintele acestea”. Și Ioab a pus cuvintele în gura ei*.
4 Femeia din Tecoa a intrat la rege, a căzut cu fața la pământ, s-a prosternat și a zis: „O, rege, ajută-mă!”.
5 Regele a întrebat-o: „Ce s-a întâmplat?”. Ea a spus: „Sunt văduvă; soțul meu a murit.
6 Și slujitoarea ta avea doi fii, iar cei doi s-au luat la bătaie pe câmp și n-a fost nimeni care să-i despartă. Unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât.
7 Și acum toată familia s-a ridicat împotriva slujitoarei tale și zice: «Dă-ni-l pe cel ce și-a lovit fratele ca să-l ucidem pentru viața* fratelui său, pe care l-a omorât,+ chiar dacă asta înseamnă să-l nimicim pe moștenitor!». Ei vor să stingă ultimul tăciune care mi-a mai rămas* și să nu-i lase soțului meu nici nume, nici urmași* pe fața pământului”.
8 Atunci regele i-a zis femeii: „Du-te acasă și voi da poruncă în privința ta”.
9 Dar femeia din Tecoa i-a zis regelui: „O, domnul și regele meu, asupra mea să fie vina și asupra casei tatălui meu, iar regele și tronul său să fie fără vină!”.
10 Și regele a zis: „Dacă îți mai spune cineva ceva, adu-l la mine și nu te va mai necăji niciodată”.
11 Dar ea a spus: „Te rog, să-și amintească regele de Iehova, Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui+ să nu aducă nenorocirea și să nu-mi omoare fiul”. Și el a zis: „Viu este Iehova+ că niciun fir de păr al fiului tău nu va cădea la pământ”.
12 Atunci femeia a zis: „Permite-i, te rog, slujitoarei tale să-i spună un cuvânt domnului și regelui meu”. El a spus: „Vorbește!”.
13 Femeia a zis: „De ce te-ai gândit să faci un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu?+ Când regele vorbește în felul acesta, se face vinovat, pentru că regele nu-l aduce înapoi pe fiul său pe care l-a alungat.+
14 Toți vom muri și vom fi ca apele vărsate pe pământ, care nu pot fi adunate. Dar Dumnezeu nu ia o viață*, ci caută motive ca acela alungat să nu rămână alungat dinaintea lui.
15 Am intrat să-i spun acest lucru regelui și domnului meu pentru că poporul m-a înspăimântat. De aceea, slujitoarea ta a zis: «Îi voi vorbi regelui. Poate că regele va îndeplini cererea sclavei sale.
16 Poate că regele va asculta și o va scăpa pe sclava sa din mâna omului care caută să ne nimicească pe mine și pe singurul meu fiu din moștenirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu».+
17 Și slujitoarea ta a zis: «Să-mi dea odihnă cuvântul domnului și regelui meu», căci domnul și regele meu este ca un înger al adevăratului Dumnezeu, știind să deosebească binele și răul. Iehova, Dumnezeul tău, să fie cu tine!”.
18 Atunci regele i-a spus femeii: „Te rog să nu-mi ascunzi nimic din ce te întreb”. Femeia a răspuns: „Să vorbească, te rog, domnul și regele meu”.
19 Și regele a întrebat: „Ioab te-a pus să spui toate acestea?”.+ Femeia a răspuns: „Viu ești tu*, o, domnul și regele meu, că este exact așa cum* spune domnul și regele meu. Într-adevăr, slujitorul tău Ioab mi-a dat poruncă și a pus toate aceste cuvinte în gura slujitoarei tale.
20 Slujitorul tău Ioab a făcut așa ca să prezinte lucrurile într-o altă lumină, dar domnul meu are o înțelepciune ca a îngerului adevăratului Dumnezeu și știe tot ce se întâmplă în țară”.
21 Apoi regele i-a zis lui Ioab: „Bine, voi face lucrul acesta.+ Du-te și adu-l înapoi pe tânărul Absalom”.+
22 Atunci Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a prosternat și i-a adus laude regelui. Ioab a spus: „Astăzi slujitorul tău știe că a găsit favoare în ochii tăi, o, domnul și regele meu, fiindcă regele a îndeplinit cererea slujitorului său”.
23 Și Ioab s-a ridicat, s-a dus în Gheșur+ și l-a adus pe Absalom la Ierusalim.
24 Totuși, regele a zis: „Să se întoarcă la casa lui, dar să nu-mi vadă fața”. Absalom s-a întors deci la casa lui și n-a văzut fața regelui.
25 În tot Israelul nu era niciun om mai lăudat pentru frumusețea lui decât Absalom. Din talpa piciorului până în creștetul capului nu avea niciun defect.
26 Când își tundea părul – trebuia să-l tundă la sfârșitul fiecărui an fiindcă îi atârna foarte greu – , părul său cântărea 200 de sicli* potrivit greutății regale de piatră*.
27 Lui Absalom i s-au născut trei fii+ și o fiică, al cărei nume era Tamar. Ea era o femeie foarte frumoasă.
28 Și Absalom a locuit în Ierusalim doi ani întregi, dar n-a văzut fața regelui.+
29 Astfel, Absalom l-a chemat pe Ioab ca să-l trimită la rege, dar Ioab n-a vrut să vină la el. Atunci a trimis din nou după el, a doua oară, dar el tot n-a vrut să vină.
30 În cele din urmă, el le-a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este lângă al meu și acolo are niște orz. Duceți-vă și dați-i foc!”. Și slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.
31 Atunci Ioab s-a ridicat, s-a dus acasă la Absalom și i-a zis: „De ce au dat foc slujitorii tăi ogorului meu?”.
32 Absalom i-a răspuns lui Ioab: „Iată că ți-am trimis acest mesaj: «Vino ca să te trimit la rege să-i zici: „De ce am venit din Gheșur?+ Ar fi fost mai bine pentru mine să rămân acolo. Acum, lasă-mă să văd fața regelui și, dacă am vreo vină, să mă omoare”»”.
33 Astfel, Ioab a intrat la rege și i-a vorbit. Apoi l-a chemat pe Absalom, care a intrat la rege și s-a prosternat, căzând cu fața la pământ înaintea regelui. Și regele l-a sărutat pe Absalom.+
Note de subsol
^ Sau „i-a zis ce să spună”.
^ Sau „sufletul”.
^ Adică ultima speranță de a avea urmași.
^ Lit. „rămășiță”.
^ Sau „un suflet”.
^ Sau „este sufletul tău”.
^ Sau „că niciun om nu poate să se abată la dreapta sau la stânga de la ce”.
^ Aceasta era, probabil, o greutate standard păstrată la palatul regal sau un siclu „regal” diferit de siclul obișnuit.